Apucăturile sovietice, intacte după 60 de ani. Voluntarii lui Putin au jefuit şi incendiat oraşul lui Stalin.

Liniştea de o zi creată prin acordul de retragere a trupelor semnat, marţi, de Rusia şi Georgia a fost spartă, ieri-dimineaţă, de zgomotul sinistru al şenilelor. În jurul orei locale 11.30, o coloană de tancuri şi vehicule blindate ruseşti şi-a făcut apariţia la periferia oraşului Gori, principala ţintă de până acum şi a bombardamentelor aviatice. Venite de pe drumul care duce spre infernul din Osetia de Sud, maşinile militare se îndreptau iniţial către o bază militară georgiană, însă au intrat chiar în oraş.

Fugă din calea invaziei

La câteva minute după aceste manevre, locuitorii din Gori începuseră să părăsească, îngroziţi, localitatea: în coloane de maşini, georgienii, convinşi că războiul a început din nou, luaseră drumul capitalei Tbilisi, în căutarea unui loc sigur, în care să fie la adăpost de invazia pe care o presimţeau. Ceea ce pentru ei era drumul speranţei, pentru armata rusă avea să devină, în cursul după-amiezii, calea către agresiune: coloanele de tancuri ieşite din Gori se îndreptau şi ele către capitala Tbilisi cu o viteză care te făcea să te întrebi de ce s-au mai obosit politicienii de la Kremlin să semneze un acord pe care ştiau că îl vor încălca în ziua următoare.

La 20 de kilometri de Tbilisi, poliţia georgiană blocase drumul cu câteva maşini, iar la ora transmiterii acestui material atât locuitorii oraşului, cât şi jurnaliştii se întrebau dacă blindatele ruseşti se vor opri sau nu înainte de acest baraj.

Moscova nu crede în lacrimile georgienilor

La marginea oraşului Gori, doar câţiva georgieni acceptau să se oprească pentru câteva momente din drumul către capitală, pentru a vorbi despre ce se întâmplă. Cei care îşi asumau însă acest risc păreau că o fac din dorinţa de a-şi striga public revolta. „Habar nu am unde o să dorm la noapte, dar aici nu mai pot să stau. Ruşii sunt deja în oraş cu tancurile: trag în case şi în oameni. Cum să rămân aici? Cum să rămână copilul meu aici?“, ne-a spus, cu disperare în voce, Nino, o femeie care îşi strângea copilul în braţe cu un amestec de furie şi hotărâre de luptă pentru supravieţuire.

„Să nu credeţi că au venit numai ruşii. În satele de lângă Gori sunt bande de ceceni şi de oseţi care jefuiesc casele, ucid oamenii cu armele automate şi fură tot ce pot. Acum câteva minute, au oprit un şofer de camion, i-au luat banii, telefonul mobil şi, în cele din urmă, camionul cu totul“, ne-a povestit şi Ghiorghi Uznadze, un tânăr de 32 de ani care are, de când a început războiul, două slujbe: pe cea veche, de traducător pentru armata georgiană, şi una nouă, de translator pentru jurnalişti. Privit de la intrarea în oraşul Gori, peisajul satelor vecine era, într-adevăr, apocaliptic: coloane groase de fum negru ieşeau dintre case, iar oamenii care veneau din acea direcţie aveau pe feţe expresii îngrozite şi erau prea speriaţi ca să se mai oprească pentru a sta de vorbă cu jurnaliştii. Medicii dintr-un convoi al Crucii Roşii, care era, de asemenea, evacuat, confirmau, în schimb, că „în Gori şi în satele din jur situaţia este din ce în ce mai gravă“.

Între timp, de la Tbilisi, preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili, se arăta şi el din ce în ce mai alarmat. „Tancurile ruseşti au intrat în Gori. Distrug clădirile şi trag asupra oamenilor“, a declarat şeful statului georgian într-o conferinţă de presă telefonică, precizând că face aceste afirmaţii „cu toată responsabilitatea“.

De cealaltă parte, oficialii ruşi negau cu vehemenţă orice intenţie agresivă a Kremlinului, prezentând incidentele din Gori ca pe o „alarmă falsă“. Un purtător de cuvânt al guvernului de la Moscova, citat de CNN, afirma ieri după-amiază că respectivul convoi de tancuri şi blindate nu se îndrepta spre capitală, ci avea ca misiune securizarea graniţei dintre Georgia şi Osetia de Sud, pentru ca armata condusă de la Tbilisi să nu mai poată lansa noi atacuri.

ÎNGRIJORARE. Convoiul Crucii Roşii de la Gori, evacuat în pripă din calea ruşilor

LA FOC AUTOMAT Pregătiri pentru luptele de după război

Reclamaţie. Rusia şi Georgia se acuză de crime de război şi epurare etnică, pentru care au început să strângă dovezi, Moscova punând bazele unui departament special de justiţie pentru Osetia de Sud şi Abhazia, în timp ce Tbilisi a început discuţiile cu procurorul Curţii Penale Internaţionale, Luis Moreno-Ocampo, pentru o anchetă preliminară asupra conflictului ruso-georgian.

Represalii. SUA anunţă că Moscova va suferi „represalii“ diplomatice şi economice, printre care anularea exerciţiilor navale comune din august, dar şi respingerea aderării Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului sau expulzarea ei din grupul G8, spun surse avizate din administraţia americană.

Doliu. Ziua de ieri a fost decretată zi de doliu atât în Georgia, cât şi în Rusia, în memoria victimelor conflictului de cinci zile dintre cele două ţări, al cărui bilanţ este estimat la 1.600 de morţi. Armata rusă a anunţat 74 de morţi, 171 de răniţi şi 19 dispăruţi. De partea cealaltă, autorităţile georgiene susţin că 175 de georgieni au fost ucişi, 90% dintre aceştia fiind civili.

Ajutoare. ONU a început operaţiunile umanitare în sprijinul celor peste 100.000 de refugiaţi estimaţi în total, mai multe avioane transportând apă, mâncare, pături şi corturi către cele opt tabere de refugiaţi stabilite deja pe teritoriul Georgiei. Franţa, Norvegia şi Finlanda au trimis materiale şi alimente, iar SUA, Germania, Olanda şi Canada au anunţat alocarea de fonduri pentru contribuţiile umanitare. România contribuie şi ea cu ajutoare umanitare, în special medicamente, potrivit deciziei CSAT, reunit marţi.

Avertisment. Autorităţile ucrainene au impus ieri prin decret prezidenţial restricţii privind operaţiunile flotei ruseşti din Marea Neagră staţionată în portul Sevastopol, din Peninsula Crimeea (Marea Neagră). Orice operaţiune a vaselor de război sau a aviaţiei ruse trebuie anunţată cu cel puţin 72 de ore înainte şi aprobată de către Kiev, în caz contrar flota rusească urmând a fi evacuată de pe teritoriul Ucrainei.

LA MORGA DIN GORI

Ultima haltă în drumul către nimic

Înaintea haosului început la ora 11.30, Gori părea definiţia însăşi a pustietăţii. În tot oraşul erau pe străzi cel mult 100 de oameni. Câţiva dintre ei erau adunaţi în jurul palatului administrativ, implorându- i pe paznici să-i lase să-l întrebe pe guvernator când vor veni ajutoarele umanitare. Toţi plecau însă şi mai supăraţi când aflau că guvernatorul a părăsit de mult oraşul, de teama bombardamentelor.

Cel mai populat loc era însă spitalul orăşenesc, transformat într-un fel de unitate de lucru la foc continuu pentru îngrijirea celor răniţi în atacurile aviatice. „Avem o mulţime de oameni aici, nici nu ştim ce o să facem dacă o să mai fim atacaţi“, ne-a spus unul dintre medici, într-o scurtă pauză de ţigară, în curte. În aceeaşi curte cu spitalul se află însă un loc ce reprezintă chiar destinaţia finală a şanselor ucise: morga, în care directorul ne-a permis o scurtă vizită. „Ieri aveam aici 88 de victime, acum mai sunt doar şase“, ne-a spus el, în timp ce ne lasă să intrăm în sala echipată cu o simplitate sinistră: două mese din tablă încă însângerate, câteva tăviţe cu instrumente medicale, patru saci din plastic cu resturi de uniforme militare şi două frigidere în care cei pentru care bombardamentele au fost ultimul episod din viaţă aşteptau să fie luaţi de familie.

EPILOG. Atacurile ruseşti au umplut frigiderele morgii

Corespondenţă din Gori, Georgia