"Cu un entuziasm aproape general a fost receptat şi comentat „Naşterea dorinţelor lichide“ (Editura Cartea Românească), volumul de „proză“ al Ruxandrei Cesereanu."
Lucru de mirare, întrucât cele cinci secţiuni ale volumului au tot atâtea legături între ele câte au şi cu literatura. Oricât de generos ar fi acest termen, oricum l-am înţelege şi l-am aproxima, el pretinde o substanţialitate a viziunii, o dexteritate în utilizarea diferitelor registre şi o bună stăpânire - dacă nu o capacitate de remodelare - lingvistică.
La Ruxandra Cesereanu, „vizionarismul“ nu depăşeşte decât rareori nivelul penibilului, iar modelarea limbii merge consecvent în direcţia siluirii ei. Nu este pagină aproape în care să nu descoperim asocieri nefericite, expresii imposibile, serii de cuvinte ce zgârie urechea ca o navetă cu sticle goale târâtă pe asfalt. Câteva exemple: „mi-e inima prichindea din pricina asta“, „inima îmi bate încetişor, ca un arici ghemuit înainte să fie călcat de un Mercedes elegant“, „râia mea dragă, lepra mea dulce!“, „nu mă prădălnici de tot“.
Până acum a vorbit (a scris) el, străinul amorezat de românca noastră şi tradus poate impropriu. Însă modul în care continuă ea, cu teoretizări jenante asupra primei atingeri şi a incestului obligatoriu dintre mamă şi fiu, ne face să înţelegem că problemele cărţii sunt structurale, nu idiomatice: „important era să nu fie o eschimoasă sexualitatea aceasta, să nu aibă nasul rece“, „aceasta e vrerea oricărei pofte“, „atingerea lobului urechii cu limba mă făcea să scâncesc ca o frunză mototolită“, „doar fantasmele au cizme speciale de motan încălţat“, „un hău obscen, dar şi bosumflat“, „să râd de mine încetişor, geometric, fără străfulgerări, dar şi fără var în gură“, „era o bulbuceală încovoiată“, „iureşul ghebos“, „o fiică înţelege mai puţin pântecul mamei sale, deoarece ea are deja un uter al ei personal“, „smocuri de clarobscur atârnând peste sfială“... Lista de monstruozităţi ar putea continua pe trei pagini.
Între cartea despre Gulag ori cea despre tortura politică realizate de Ruxandra Cesereanu şi această catastrofă, n-am ce face: aleg Gulagul, prefer tortura.
Recomandările noastre
