Când partidul de stânga radicală Syriza a câștigat alegerile din Grecia, luna trecută, exista speranța ca noul premier Alexis Syriza, să-și modereze discursul, pentru a ajunge la un compromis cu creditorii externi. Pentru că, de fapt, ca majoritatea grecilor, el dorește ca țara sa să rămână în zona euro.
Dar prin modul în care s-a pregătit pentru întâlnirea cu liderii din UE, pentru prima oară, săptămâna trecută, arată că pregătește ieșirea din euro, scrie The Economist.
Partidul de stânga radicală Syriza a câștigat alegerile din Grecia, luna trecută, exista speranța ca noul premier Alexis Tsipras, să-și modereze discursul, pentru a ajunge la un compromis cu creditorii externi. Pentru că, de fapt, ca majoritatea grecilor, el dorește ca țara sa să rămână în zona euro. Dar prin modul în care s-a pregătit pentru întâlnirea cu liderii din UE, pentru prima oară, săptămâna trecută, arată că pregătește ieșirea din euro, scrie The Economist.
Tsipras a prezentat câteva argumente bune împotriva austerității impuse Greciei, ca preț ce trebuie plătit pentru a primi împrumuturi externe. El vorbește despre lupta anti-corupție, lupta cu evaziunea fiscală și analizarea elitei de business din Grecia. Miniștrii vorbesc despre păstrarea a 70% din reformele fostului guvern. Dar primele sale acțiuni după preluarea funcției au inclus promisiuni că va crește salariul minim pe economie până la nivelul de dinainte de criza economică, că vor fi inversate reformele de pe piața muncii, vor crește pensiile, vor fi reangajați mii de funcționari publici și nu se vor mai privatiza diverse companii de stat. Aceste promisiuni nu doar că ar încălca acordurile Greciei cu creditorii, dar ar pune în pericol și economia țării.
Schimbarea cursului actual al economiei grecești ar stopa creșterea economică fragilă care a început în această țară și scăderea șomajului. Grecia are nevoie de mai multe reforme, nu de mai puține: în ciuda progreselor în recâștigarea competitivității pierdute, exporturile rămân slabe. Climatul de afaceri este slab, a rămas în urma celui din Bulgaria, de pildă, care este considerată cea mai săracă țară din UE, în domenii precum punerea în practică a contractelor, înregistrarea proprietăților și furnizarea de credite.
Pentru păstrarea Greciei în zona euro este nevoie de compromisuri. Creditorii Greciei trebuie să se gândească la ce pot renunța, iar când Tsipras va refuza, cu nesăbuință, să prelungească programul de împrumut, atunci când actualul program expiră, în 28 februarie, ar trebuie atunci să discute despre un împrumut-pod până la încheierea unor negocieri, fără monitorizarea atât de contestatei „troici” UE-FMI-BCE. Pe de altă parte, Tsipras nu se poate aștepta să primească alte împrumuturi fără nicio condiție, așa cum a demonstrat reuniunea Eurogrupului de săptămâna trecută, care s-a încheiat fără niciun rezultat. Ar trebui să permită extinderea acordului și apoi să negocieze.
Ar trebui să fie posibil, scrie sursa citată. ca Grecia să primească mai mult spațiu de respiro fiscal. Guvernului de la Atena i se cere un surplus bugetar de 3% din PIB, anul acesta, care să ajungă la 4.5% în 2016/ Tsipras vrea să reducă această cerere la doar 1,5%. Un compromis la 2.5%, de pildă, i-ar permite să cheltuiască mai mult pe programele sale sociale.
Liderii europeni ar trebui să-i transmită prim-ministrului grec un simplu mesaj: vor negocia, dar numai după extinderea programului de împrumut extern; îl vor ajuta cu datoria și deficitul bugetar, dar numai dacă este pregătit să facă economia Greciei mai competitivită. Dacă un atlet insistă să alerge în spate, nici cel mai răbdător antrenor nu-l poate ajuta, conchide publicația citată.
Recomandările noastre
