Cum se vedeau Pepsi și Coca Cola în ultimele zile ale României Mari

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Septembrie 1939! Sumbră perioadă din istoria noastră modernă: se semnase Pactul Ribbentrop-Molotov și România era la un pas de a fi ciopârțită, țara era condusă de un Rege pe care, la rândul său, îl conducea propria masculinitate, legionarii se reorganizau după execuțiile din Tâncăbești. Numai că din acele zile am ales pentru azi un text ca un șpriț de vară, în care taninul adevărului este diluat cu multă apă gazoasă a prejudecăților.

Citiți-l, pentru că acuși trece vara și vine vremea pentru ”bombe” și breaking news și o să vă fie dor de dulcea lenevire, fizică și intelectuală.

Jurnalul unei călătorii în U.S.A.

Drink Pepsi-Cola sau ingeniozitatea reclamei americane

Două mari slăbiciuni ale publicului yankeu: consumul intens de zeamă de fructe și imitarea modei europene

(material apărut în cotidianul Seara din 17 septembrie 1939)

În fiecare după masă, pe la orele 5-6, vei vedea sburând pe deasupra „zgârie-norilor" New Yorkului, două avioane mari, cari scriu pe imaculata foae de cer, din dreptul lor, cuvintele: DRINK PEPSI – COLA (Bea Pepsi-Cola).

Fumul gros cu care se formează literile mari, rămâne mult timp neîmprăștiat de vânt, mai ales dacă a fost o zi caldă. O reclamă mai îngenioasă nici nu se poate. Oamenii se opresc pe străzi pentru a urmări evoluția avioanelor, cari pentru a scrie cele 16 litere trebue să facă o adevărată demonstrație aviatică. Unul începe cu prima, iar altul cu ultima literă. La mijloc se întâlnesc și se mută repede în alt sector, pentru a repeta: bea Pepsi, etc. Băuturile acestea ca Pepsi- Cola, Coca-Cola, Naus-Cola, etc ... etc ... au devenit un fel de elixir de viață, nu numai pentru new-yorkezi dar pentru toți americanii.

Sunt și foarte eftine, deloc alcolice, deloc răcoritoare, în afară de răceala ce le-o împrumută ghiața, de obicei dulci și ... cu conținutul ușor cocainizat.

Dar reclama de nedescris ce li s'a făcut și li se face le-a apropiat așa de mult de necesitățile oamenilor, încât fiecare crede într'o sticluță de ... „Cola“ ca într'o pâine. Cuvântul „Cola“ este un termen artificial ce se adaugă la fiecare băutură de genul acesta, ce apare pe piață pentru a concura pe celelalte. A fost suficient ca procesul dintre „Coca-Cola“și „Pepsi-Cola“, să decidă că oricine poate adăuga cuvântul „Cola“ la numele comercial al unei băuturi ce vrea să lanseze, pentru ca, de atunci încoace, să apară 15-20 de băuturi similare de pe a căror etichetă să nu lipsească popularul cuvânt.

CONSUMUL INTENS AL ZEMEI DE FRUCTE

Tot așa, făcând adică apel la reclamă, au procedat americanii cu zeama de fructe. Lipsa de prețuri interne și externe, cari au dus la lipsa de consum a fructelor lor, făcându-i să se gândească la un mijloc ingenios de valorificare. Au pus anume, pe câțiva doctori cu oarecare suprafață, să „descopere“ că nimic pe lume nu poate aduce și menține silueta, ca zeama de portocală, sau de mere, sau de pere, caise, struguri, etc ... Astăzi, sunt în New York câteva mii de prăvălii și prăvălioare, cari nu fac altceva, decât storc - cu aparate variate - conținutul fructelor și ți-l oferă ca antidot al straturilor de grăsime.

Evident că, bărbații îl beau de sete dar femeile, abuzează pentru a-și putea menține „linia“ .... În această afacere, autoritățile au avut partea lor de inițiativă, de contribuție bănească, de negustorie și acum, de beneficii. Disprețul oamenilor pentru fructe, s'a transformat într'o furie a „băutorilor“ ... de fructe. Și desigur într'o afacere strălucită pentru producători, pentru revânzători și pentru autorități.

reclama Coca Cola

RAVAGIILE ... MODEI

Pe 5th avenue, pe Broadway, prin centrele mari de promenadă, prin saloanele marilor teatre și cinematografe întâlnești moda.

O! Americanii și mai vârtos americanele sunt sinceri adepți și propovăduitori ai modei și modernismului. Poporul acesta ingenios pe terenul realizărilor practice are însă un defect în materie de modă: ia tot ce este modern la europeni și ... mai adaugă și ceea ce cred că-i „made în U.S.A.“ în această materie. N'ași vrea să se supere careva din ei pe mine - căci îi iubesc prea mult dar trebue să recunoască singuri că ciorapii bălțați cu toate culorile, la un costum negru, de seară, îi răpește acestuia întreaga finețe a croielii parisiene. Sau că o rochie care este inundată de un brâu lat și o fundă mare de țiplă este complet înecată în intențiunea artistică a creatorului modelului. (Mai ales, când rochie și brâu și fundă, sunt de culori disparate).

În general, se dă atâta atenție la ce vine de la Paris, sau la ce este la Paris încât, bucureștenii și bucureștencele rămân în urmă față de new-yorkezi pe această temă. Între americani și francezi, există o prietenie istorică, neslăbită niciodată și care - din contră – s-a accentuat, zi de zi. Ceea ce face însă din americani admiratorii francezilor credem că este moda.

Nu vom susține că americanii nu le admiră trecutul istoric și că nu citesc cu cel mai viu interes și cu cel mai mare „pathos“ pe Lamartine, de ex. sau pe clasici și chiar și pe realiști și pe moderniști.

Le place limba tranceză și dacă au prilejul să vorbească mai ales cu un străin - sunt pur și simplu, fericiți. Dar acolo unde își manifestă o admirație delirică față de francezi, este pe ... ogorul modei. Tot ce vine de la Paris este sfânt, mai cu seamă în materia îmbrăcămintei feminine. Tot ce acolo este exhibiție și expozitură, la New-York devine repede lucru de mare preț și în consecință de mare, dacă nu chiar unanimă, adaptare. Adaugând la asta puțină „originalitate" vestimentară americană ne vom lovi la tot pasul de snobism.

T. T. Moldoveanu