Cum au lăsat sovieticii Chişinăul fără tramvai. Video

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Republica Moldova. Tramvaiul a circulat pe străzile Chişinăului timp de 72 de ani. Dar a fost oprit de guvernarea sovietică, care nu a dorit să investească în infrastructură.

Tramvaiul este superior troleibuzului în principal prin capacitatea mult mai mare de transport, viteza comercială superioară (datorită benzilor complet separate de trafic) și durata de viață a infrastructurii. De asemenea, oferă un confort sporit și generează o dezvoltare imobiliară mai stabilă în zonele pe care le traversează.

Un tramvai poate transporta între 200 și 400+ pasageri (în funcție de lungime), în timp ce un troleibuz articulat de capacitate mare poate prelua în jur de 120-150 de persoane. Tramvaiele circulă adesea pe culoare complet separate (șine proprii), evitând ambuteiajele, pe când troleibuzul este influențat de traficul general și poate fi blocat de mașini.

Materialul rulant al unui tramvai are o durată de viață de 30-40 de ani, semnificativ mai mare decât cea a unui troleibuz. Care trebuie înlocuit o dată la 10-15 ani.

Spațiul interior este mai generos și mai accesibil. Iar rularea pe șine oferă o călătorie mai lină, mai puțin zgomotoasă și lipsită de balansul specific anvelopelor de cauciuc.

72 de ani cu tramvaiul prin Chişinău

Primul tramvai, unul tras de cai, a început să circule în Chişinău în 1888 când Basarabia se afla sub ocupaţie ţaristă. Imperiul Rus declarase Chişinăul, care semăna mai mult cu o localitate rurală, capitala guberniei Basarabia. Treptat, Chişinăul se dezvolta în oraş.

Apăreau străzi noi, se construiau edificii. Populația orașului creștea continuu. În aceste condiții era necesar ca localitatea să dispună de o rețea modernă de transport public. Astfel, în 1888, Duma orășenească Chişinău a semnat un contract cu reprezentanții Societății Belgiene în vederea creării unei rețele de transport urban.

Prima linie de tramvai a fost construită pe strada Alexandrovskaia, acum bd. Ștefan cel Mare. Avea o lungime de 6 km. În 1889, tramvaiul tras de cai a fost montat pe șine.

Tramvai tras de cai la Chişinău

În 1913, s-a renunţat la animalele de tracţiune. Tramvaiul tras de cai fiind înlocuit cu tramvaiul electric.

În acea perioadă se dezvoltase şi infrastructura. Liniile de tramvai se întindeau pe 14 km și erau circulate concomitent de 30 de vagoane.

În perioada interbelică, când Basarabia făcea parte din componenţa României, infrastructura transportului public din Chişinău s-a dezvoltat şi mai mult. În 1939, parcul de tramvaie avea 50 de vagoane. Pe parcursul acelui an au fost transportați circa 175 de mii de pasageri.

O călătorie cât trei cutii de chibrituri

Tramvaiul era cel mai econom transport public din Chişinău. În perioada sovietică, o călătorie cu tramvaiul costa trei copieci. Cu aceşi bani se putea de cumpărat atunci trei cutii de chibrituri sau un pahar de apă carbogazoasă.

Erau patru rute de tramvai. O rută începea la Gara de trenuri, trecea pe bulevardul Negruzzi și ajungea până la intersecţia de la spitalul „Toma Ciorbă”. A doua rută pornea de la Gara de trenuri, venea pe Columna și urca pe Pușkin până la Universitatea de Stat. O altă linie de tramvai lega  strada Pușkin de  bariera Sculeni.

Staţia terminus de tramvai lângă Gara de trenuri, 1936

Tramvaiele distruse de război şi naţionalizate

După ce Basarabia a fost cotropită de sovietici, tramvaiele au fost naţionalizate. În 1944, ca urmare a operațiunii Iași-Chișinău , au fost distruse o mare parte din vagoane. Prin urmare, restabilirea rețelei de tramvai a fost lentă.

Tramvaiul regulat la Chișinău, după cel de-al doilea război mondial, a fost redeschis în 1946. În acel an, parcul de tramvaie al orașului a fost completat cu 14 vagoane cu motor aduse la Chișinău din Germania.

Tramvai în Chişinău, 1947

Lungimea totală a liniilor de tramvai la acel moment era de cca. 17 de kilometri. Numărul pasagerilor transportați anual ajungea la 9 milioane de persoane.

Către 1952 în Chișinău funcționau doar 17 vagoane, precum și un hangar și ateliere de lucru pentru repararea materialului rulant.

În mai  1961, pe străzile orașului a trecut ultimul tramvai. După care au fost eliminate toate șinele, fiind acoperite cu afalt.

De ce chişinăuenii au dat prioritate troleibuzelor

 În octombrie 1949, în Chişinău a început să circule primul troleibuz. Odată cu dezvoltarea rutelor de troleibuz şi autobuz, rețeaua de tramvaie a început să stagneze. Deşi călătoria costa mai scump cu două kopeici, chişinăuenii dădeau prioritate călătoriilor cu troleibuzul sau autobuzul.

Un rol aparte în alegerea chişinăuenilor l-a avut propaganda de partid. Locuitorii Capitalei erau convinşi că troleibuzele dau un aspect modern oraşului şi reprezintă transportul viitorului. Iar tramvaiele ţin de trecut.

Un alt argument forte în favoarea troleibuzelor era că, spre deosebire de tramvai, acestea nu produceau zgomot.

Primul troleibuz din Chişinău

Adevărul de după propaganda de partid

În realitate, ocupanţii sovietici au calculat că este mai ieftin să investească în reţeaua de troleibuze şi autobuze decât în reţeaua de tramvai.

În perioada sovietică, Moscova era unul din cei mai mari exportatori de tramvaie. De ce a refuzat să le aducă la Chişinău?

Problema cpnsta în faptul Moscova producea doar tramvaie pentru șine mai late cu 7 cm decât cele din Chișinău. Astfel, toată infrastructura trebuia reconstruită. Ceeea ce presupunea costuri foarte mari.

Promisiunile politice şi realitatea la zi

De-a lungul anilor, mai mulţi politicieni care au candidat pentru funcţia de primar al municipiului Chişinău au făcut promisiuni electorale privind readucerea tramvaiului pe străzile Capitalei. Pentru a rezolva în contrinuarea problema transportului public, care rămâne foarte aglomerat.

Cu o astfel de promisiune a venit şi actualul edil, Ion Ceban, în campania electorală pentru primul mandat.

Onginerii însă consideră readucerea tramvaiului în Chişinău aproape imposibilă. Străzile sunt prea înguste şi demult nu mai fac faţă traficului tot mai încărcat. Totuşi, principala piedică rămâne cea financiară.