Cum ajunge ANAF să verifice averea unei persoane. Ce caută inspectorii în conturi, tranzacții și veniturile din străinătate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

O casă, o maşină, bani depuşi în cont sau capitalul unei firme nu sunt, în sine, motive pentru stabilirea unor obligaţii fiscale. Problema apare atunci când bunurile şi operaţiunile financiare nu pot fi puse în legătură cu veniturile declarate sau când explicaţiile privind provenienţa banilor nu sunt susţinute de documente. În astfel de situaţii, ANAF poate trece de la analiza informaţiilor fiscale la verificarea situaţiei personale a contribuabilului.

În perioada iulie 2025 - mai 2026, Direcţia Generală Control Venituri Persoane Fizice (DGCVPF), structura ANAF care se ocupă de verificarea situaţiei fiscale personale, a finalizat 1.102 acţiuni de control. Potrivit unei analize EY România, în urma acestora au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare de peste 540 de milioane de lei.

Pentru recuperarea sumelor stabilite ca datorate au fost instituite şi măsuri asigurătorii de aproape 124 de milioane de lei, inclusiv popriri şi sechestre.

De unde porneşte o verificare

Inspectorii fiscali pot face verificări documentare, atunci când este necesară lămurirea unei anumite situaţii, dar şi controale mai ample asupra situaţiei fiscale personale.

În cadrul acestor verificări sunt puse în relaţie informaţii despre veniturile declarate cu date referitoare la patrimoniu şi la operaţiunile financiare ale contribuabilului. Astfel pot apărea diferenţe care necesită explicaţii şi documente.

O parte dintre situaţiile întâlnite de ANAF au avut legătură cu bani pentru care contribuabilii au indicat anumite surse, dar pe care nu le-au putut demonstra ulterior.

ANAF. Sursă foto: Facebook

Au fost identificate, între altele, depuneri de numerar în conturile personale sau în conturile unor societăţi în care persoanele verificate deţineau participaţii. În alte cazuri au fost analizate achiziţii de bunuri mobile şi imobile plătite cu numerar, împrumuturi acordate propriilor firme sau majorări de capital social.

Economiile păstrate în numerar au fost, de asemenea, invocate ca sursă a unor fonduri. Potrivit analizei EY, dificultatea a apărut în cazurile în care nu au existat documente care să confirme provenienţa banilor şi existenţa lor în perioada verificată.

„Un tipar recurent observat în cadrul verificărilor a fost invocarea unor economii păstrate în numerar, a unor venituri realizate în străinătate sau a unor sume primite de la alte persoane fizice. În numeroase cazuri, aceste explicaţii nu au putut fi susţinute prin documente care să ateste provenienţa fondurilor şi existenţa acestora în perioada verificată”, arată specialiştii EY.

Veniturile din străinătate, urmărite prin schimbul de informaţii

O parte importantă a verificărilor priveşte veniturile obţinute în alte ţări. Acestea pot ajunge în atenţia autorităţilor române prin mecanismele de schimb de informaţii dintre administraţiile fiscale.

În cazul persoanelor care au obligaţia să declare în România veniturile realizate în străinătate, acestea trebuie înscrise în Declaraţia Unică chiar dacă nu apar în informaţiile precompletate de ANAF.

Există şi situaţii în care datele transmise de administraţiile fiscale străine ajung în România după expirarea termenului pentru depunerea declaraţiei. ANAF a explicat că, în asemenea cazuri, contribuabilul poate fi notificat ulterior pentru clarificarea situaţiei fiscale.

Schimbul de informaţii face astfel posibilă confruntarea datelor primite din străinătate cu cele declarate în România.

Nu sunt verificate doar salariile

În controale au fost identificate şi venituri nedeclarate provenite din mai multe surse. Printre acestea se numără închirierea unor bunuri, activităţile independente, tranzacţiile cu titluri de valoare, veniturile realizate în străinătate şi alte categorii de venituri supuse impozitării.

În cazul banilor primiţi de la alte persoane, explicaţia că reprezintă un împrumut sau o altă operaţiune financiară trebuie, atunci când este solicitată în cadrul verificării, să poată fi susţinută prin documente.

Aceeaşi logică este aplicată în cazul sumelor investite în propriile firme, al majorărilor de capital sau al unor achiziţii importante: inspectorii urmăresc dacă există o explicaţie fiscală şi documentară pentru sursa fondurilor.

Cine intră în categoria persoanelor cu avere mare, după criteriile ANAF

ANAF are şi o categorie distinctă de contribuabili, formată din persoanele fizice cu avere mare. În această categorie intră rezidenţii din România a căror avere estimată depăşeşte echivalentul în lei a 25 de milioane de euro.

Pentru administrarea fiscală a acestei categorii, ANAF întocmeşte şi actualizează Grupul persoanelor fizice cu avere mare. În acesta pot fi incluşi, în anumite condiţii, soţul sau soţia persoanei respective, precum şi rudele şi afinii până la gradul al doilea.

Încadrarea în categoria persoanelor cu avere mare nu reprezintă, în sine, constatarea unei nereguli fiscale. Este o categorie utilizată de administraţia fiscală pentru gestionarea şi analiza situaţiei fiscale a contribuabililor cu patrimoniu foarte ridicat.

Cum sunt căutate diferenţele dintre venituri şi patrimoniu

Pentru identificarea eventualelor neconcordanţe, autorităţile fiscale folosesc analiza de date şi verificările bazate pe risc. La acestea se adaugă informaţiile obţinute de la administraţiile fiscale din alte state.

În esenţă, inspectorii pot ajunge să compare veniturile declarate cu informaţiile disponibile despre bunurile deţinute şi operaţiunile financiare realizate de contribuabil.

O diferenţă între aceste date nu înseamnă automat că există o încălcare a legislaţiei. Ea poate conduce însă la solicitarea unor explicaţii şi a unor documente prin care contribuabilul să clarifice sursa fondurilor.

Dacă sursa unor venituri nu poate fi identificată de autorităţile fiscale, legislaţia prevede, începând cu 1 iulie 2024, impozitarea acestora cu 70%. La suma stabilită se pot adăuga dobânzi şi penalităţi.

Peste 20 de milioane de lei, obligaţia stabilită într-un singur caz

În perioada analizată de EY au existat controale în urma cărora obligaţiile fiscale suplimentare stabilite pentru un singur contribuabil au ajuns la zeci de milioane de lei.

Cea mai mare sumă menţionată în analiză a fost stabilită într-un caz din Prahova: 23,1 milioane de lei.

În Bucureşti, două controale distincte au dus la stabilirea unor obligaţii suplimentare de 22,5 milioane de lei şi 21,6 milioane de lei.

În mai 2026, cele 56 de decizii de impunere emise în urma controalelor au însumat obligaţii fiscale suplimentare de 54,6 milioane de lei.