Comemorarea zilei negre de 4 martie 1977 a fost bifată şi la Academia Română. Şi pentru că este vorba despre Academie, nu s-au depus nici coroane de flori, nici nu s-au aprins lumânări în memoria celor dispăruţi atunci sub dărâmături.
S-a organizat o conferinţă, azi, 4 martie 2021. Una cu ştaif, aşa cum stă bine la Academie. Dacă tema nu ar fi fost „Seismele din România” ci ar fi fost una pe teme lingvistice, fără îndoială că s-ar fi intitulat: „Timpul viitor la verbele din limba română. Importanţa lui în mermelirea realităţii”. Pentru că toţi cei care au luat cuvântul de la pupitrul Aulei, au vorbit numai la viitor: „vom face, vom analiza, vom lua iniţiativa, vom avea nişte proiecte, vom avea în vedere” şi altele asemenea.
Şi pentru că a fost vorba despre o Aulă de mare prestigiu, şi pentru că am stat cuminţi în bănci şi am notat, să scoatem acum şi ideile principale din notiţele pe care le-am luat:
- Habar nu are nimeni de numărul clădirilor cu risc ridicat de prăbuşire în cazul unui seism. Există nişte estimări aproximative, dar sunt o serie de probleme de ordin administrativ care împiedică inventarierea lor. Cât despre consolidare, asta este şi mai greu. Celebrele clădiri de pe care ba apare, ba dispare bulina roşie vor continua să umple peisajul Capitalei, mai ales în zona centrală. Dar se va face în vitor.
- Attila Cseke, ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a moştenit o moştenire grea. Nu s-a dat nici un ban în anii anteriori pentru consolidare, iar când s-a dat, a fost tot ca şi când nu s-a dat nimic. Dar lucrurile se vor schimba radical. Domnul ministru are un plan în trei puncte esenţiale: două sunt din planul mai vechi. Unul însă este absolut nou. Se are în vedere şi grija pentru clădirile care au şi altă destinaţie decât de locuinţe. Pentru că şi în ele s-ar putea să se afle oameni, atunci când o veni cutremurul. Se va face şi asta.
- Nicuşor Dan, primarul general al Capitalei, participant şi el la comemorare, a decis că pentru a îmbunătăţi activitatea în ceea ce priveşte scăparea de cutremur, doreşte să desfiinţeze companiile înfiinţate de către predecesorul său în fotoliul Primăriei Generale, Gabriela Firea, pentru că sunt contraproductive. Cu aceasta vine oarecum în sprijinul propunerii fostului ministru al Lucrărilor Publice, din guvernele Ciorbea şi Radu Vasile, Nicolae Noica, prezent şi el în calitate de gazdă. Acesta propune desfiinţarea licitaţiilor ca fiind o frână în calera dezvoltării. Astfel încât firmelor de construcţii, alese, desigur, pe sprânceană, să li se dea lucrările prin încredinţare directă, ca să se economisească timp.
- Tot de la fostul ministru Noica am aflat că, aşa cum pe vremuri mai murea câte cineva pentru că îi cădea câte o cărămidă de la horn în cap când trecea pe lângă câte o casă, cam aşa o să se moară şi acum în cazul unui cutremur. Dar nu de la cărămizile de la hornuri, ci de la sticlele care se vor sparge la clădirile noi, cu pereţi de sticlă. Sticle care vor cădea în capul nefericiţilor care trec pe acolo.
- La întrebarea noastră: „În cazul unui cutremur, vor fi foarte mulţi oameni care vor ieşi din case doar cu ce au pe ei. Ce fac autorităţile cu aceştia?” a răspuns, cu precizie matematică, primarul general Nicuşor Dan: „Există un plan. Nu e perfect. Dar o să vedeți până la sfârșitul acestui an un plan în dezbatere publică”. Nu a ştiut însă să detalieze conţinutul acestui plan. Nici măcar să ne spună în linii mari cam la ce se referă el.
La sfârşitul acestor idei principale, se cuvine şi o concluzie. Suntem praf, în cazul unui cutremur. Începând cu informarea populaţiei şi terminând cu adăpostirea şi aprovizionarea cu apă şi alimente a celor care au scăpat doar cu hainele de pe ei. Cât despre asistenţă medicală, nici nu poate fi vorba. Suntem, oameni buni, pe cont propriu, aşa cum au fost până acum toţi românii implicaţi în ultima vreme în catastrofe mai mici, în care autorităţile şi-au dat cu stângul în dreptul. Doar că de data asta, va fi la nivel naţional.
Şi cam asta a fost tot cu adunarea din 4 martie, de schimb de idei despre cutremure de la Academia Română. Deşi pe lângă geamurile de pe holul Aulei, riscându-şi practic viaţa în cazul unui cutremur, pentru că le-ar fi căzut geamurile în cap, stăteau câţiva indivizi care priveau în lungul drumului, pentru că se zvonise că s-ar putea să vină şi preşedintele Iohannis. Nu a venit.
Bine că a fost 4 martie 2021 şi nu 4 martie 1977. Că dacă se zgâlţâia pământul, le amesteca hârtiile şi nu mai ştiau ce planuri au de pus în aplicare în viitor, pentru a limita pierderile de vieţi omeneşti şi pagubele materiale produse de un eventual cutremur major.
Care va veni cu siguranţă, pentru că Bucureştiul este capitala cea mai vulnerabilă la seisme din câte capitale sunt în Europa şi a patra din lume. Asta chiar ni s-a comunicat oficial.
Recomandările noastre
