Cu 30% el i-ar zdrobi nu doar pe primarul actual Poteraş (24%), ci şi pe însăşi Ecaterina Andronescu (28%), cea pe care întregul USL (bine, mai puţin PC) o vede candidata ideală în Drumul Sării – Drumul Taberei – Prelungirea Ghencea – Militari. O întrebare dă frisoane lumii politice româneşti: cine este Ştefan Florescu?

***

Bătrânul face un semn cu unghia pe rigla de plastic galben cu sigla "Grivco". "Şşaişşpe e bine? E puţsin. Măcar optâşşpe, ssă nu râdă lumea de mine! Da’ parcă şşi optâşşpe e puţsin. Nu, trebuie ssă fiu bărbat până la capăt."

"Ssidoniaaa! Adu-mi linia aia mare!" "Care, Şefu’?" "Aia de lemn, toanto! Aia veche, cu Radio Romantic! Casscă urechile când vorbessc!"
Sidonia aduce smerită rigla. Îi vine să plângă. Câteodată, Şefu’ e aşa nedrept! Scoate din buzunarul şorţului o cârpă şi începe să şteargă puzderia de picături de pe cristalul care acoperă biroul din lemn masiv de nuc. Întâi suflă – hu! – apoi freacă. Suflă – hu! – freacă. Din când în când se opreşte să-şi tragă nasul.
"Hai, gata, ajşunge! Vezsi, dacă mă enervezsi? Şştii că stropessc când mă enervezs!", zice Bătrânul, ceva mai blând. "Să vă aduc nişte colţunaşi?", întreabă îmbunată Sidonia. "Numai ssă pui multă ssmântână!" Sidonia iese zâmbind printre lacrimi şi trăgându-şi ultima oară, decisiv, nasul roşu.
***
Linia de lemn are cel puţin 50 de ani. E galbenă de bătrână ce e, ca ţuica de prune. Literele negre de la inscripţia "Cooperativa Arta lemnului Bucureşti" abia mai pot fi descifrate. Lângă ele, Camelia a pus un abţibild cu Radio Romantic. El nu s-a supărat. Dimpotrivă, a găsit că se potriveşte. E… cum se spune?… cool.
Caută înduioşat urmele trecerii timpului. Ici, o pată de cerneală albastră "Pescăruş", scursă din stiloul "Pionier", cu peniţă care se desfăcea în două şi păta când apăsai prea tare. Stropea toată foaia. Parcă scuipa! Hehehe.
Colo, marginea ciobită de Fotiade, profesorul de Naturale, care o folosea să facă linişte în clasă. Nebun rău, Fotiade! Câte linii a încasat de la el, îi înroşea palmele! "Na, Voiculescu! Na, Voiculescu! Te învăţ eu minte să mai pârăşti!" A vrut să-l și lase, la coleoptere. De-atunci n-a fost noapte să nu viseze că şi el e Dom’ Profesor, iar toţi ceilalţi au ajuns la rigla lui!
Linia are 40 de centimetri lungime. "Doamne, ar fi cu putinţă? Nu, să fim rezonabili. Să nu exagerăm. Cam atât e bine!" Unghia ascuţită se opreşte în dreptul lui 32. Asta e, acum trebuie să găsească omul potrivit. La oameni suferă el! N-are de unde lua, trebuie să-i crească. Mama ei de viaţă, dacă ar mai fi odată tânăr, ca atunci când era spaima patinoarelor! Urgia gheţii! Timpanul din Carpați! Nimic nu ierta, raporta tot.
O lovitură îndesată în papucul de pâslă ecosez îl trezeşte din reveriile trecutului.
***
Maşinuţa verde are o roată defectă pe spate. Ăla micu’ se chinuie să o împingă pe covorul gros. Degeaba, abia se mişcă. Maşinuţa celuilalt parcă zboară. E "Matchbox" originală, nu chinezărie de la Cora. Are nişte suspensii grozave. Ia uite-o cum ajunge prima la finiş! Se opreşte drept în papucii ecosez.
***
"Mă, care eşşti acolo?" De sub birou se iţeşte căpşorul lu’ ăla micu’. "Tu eşşti… ăăă… tu eşşti…?" – "Dănuţ, nene! Ca matale". Grozav îi mai place puştiul: dezgheţat foc. "Şşi ce facşi tu acolo, pe joss, măi… ăăă…?" – "Dănuţ… Mă joc cu maşinuţele."  – "Ai grijșă cu cine te jocși. Că Victorașș nu șștie ssă sse joacșe, îțsi răstoarnă mașșinuțsa. De Crinuțs, ce ssă mai zsic? Ăla e nebun rău, dacă-l apucă pandaliile, îțsi calcă mașinuțsa în picioare, praf țsi-o facșe!" – "Nu, nene, n-am treabă io cu ei, că nu mă bagă în seamă. Io mă joc cu Ștefănuț!" 
"Aşşa. Ia ieşşi tu, de-acolo, măi… ăăă… Şştefănuţs! Pe unde sstai tu?" –  "Pe la Favorit, nene! În P6, pe Aleea Pravăţ. Unde e grămada aia de gunoaie, lângă centrala termică!" – "Zsău?… Păi, măi… ăăă…" – "Ştefănuţ…" –  "Aşşa… Şştefănuţs… Ăăă… ia zsi-i tu lui nenea Dan, ce facşi prin iunie?"