Miercuri, 27 iunie 2012, de la 22 la 24, în hotarele emisiunii Ultimul cuvânt de la B1 TV, ne-am bătut capul să găsim explicaţia la una dintre cele mai bizare măsuri postdecembriste : Trecerea Monitorului Oficial prin Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului Ponta din subordinea Parlamentului în subordinea directă a Guvernului.
N-am fost singurii care şi-au pus întrebări în legătură cu abuzul incalificabil al Guvernului : Folosirea Ordonanţei de Urgenţă, act stipulat clar în Constituţie ca determinat exclusiv de o situaţie excepţională, pentru ceea ce am numi o premieră în istoria modernă a României, dat fiind că şi pe vremea lui Ceauşescu Monitorul Oficial se afla în subordinea Parlamentului Comunist, Marea Adunare Naţională. S-a lansat ipoteza, sprijinită de o diversiune a Trustului Intact, că Victor Ponta a luat măsura asta pentru a putea fi amânată publicarea în regim de Urgenţă a Hotărîrii Curţii Constituţionale.
Joi, 28 iulie 2012, enigma a fost dezlegată. Incalificabilul abuz reprezentat de folosirea Ordonanţei de Urgenţă într-o chestiune fără nicio legătură cu excepţionalitatea a fost comis de Victor Ponta pentru a-l salva de la sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe Dan Voiculescu. Pentru că joi, 28 iunie 2012, Monitorul Oficial s-a grăbit să publice Hotărârea Senatului prin care încetează calitate de senator a lui Dan Voiculescu.
Vineri, 29 iunie 2012, urma să aibă loc o şedinţă crucială a I.C.C.J. în procesul prin care DNA îl acuză pe Dan Voiculescu de fapte grave de corupţie. Încetarea calităţii de senator a dus la trimiterea dosarului de la I.C.C.J. la Curtea de Apel Bucureşti. Asta înseamnă, practic, salvarea lui Dan Voiculescu din ghearele Justiţiei. Procesul se amână pentru la toamnă când, după cum speră Dan Voiculescu: Sistemul va birui Justiţia. În plus, procesul e luat de la I.C.C.J., instanţa care pare hotărâtă să aplice legea, indiferent de cine e acuzat. Pentru această operaţiune, Dan Voiculescu şi-a dat demisia din Senat, luni, 25 iunie 2012. Gestul nu era suficient. Trebuia ca Hotărârea să apară în Monitorul Oficial înainte de ziua de vineri, 29 iunie 2012 când se desfăşura şedinţa de la Înalta Curte.
Ne puteți urmări și pe Google News
Şi a apărut. Vineri, 29 iunie 2012, cu Hotărârea în dinţi, avocaţii lui Dan Voiculescu s-au prezentat la Înalta Curte pentru a cere strămutarea procesului la o instanţă inferioară. Şi au obţinut-o, aşa cum, de altfel, impune legea. Nu ştiu dacă Hotărârea Senatului s-ar fi publicat până joi, 28 iunie 2012, în Monitorul Oficial. Sigur e că Sistemul care l-a pus pe Victor Ponta premier a intrat în alertă, îngrijorat că Dan Voiculescu ar putea fi judecat de Înalta Curte. Şi Victor Ponta, marioaneta penalilor din România, s-a executat. Ca şi în cazul Grăjdan, ca şi în alte cazuri trecute sau viitoare. Avem astfel explicaţia uşurinţei cu care USL a acceptat să preia guvernarea înainte de alegerile parlamentare şi, mai ales, în condiţiile în care nu era pregătită pentru aşa ceva.
Marii penali ai României postdecembriste trebuiau salvaţi din ghearele Justiţiei. Avem astfel şi explicaţia faptului că de la preluarea Guvernării, timp de două luni, Victor Ponta n-a luat o singură măsură de administrare a ţării. A fost ocupat cu îndeplinirea misiunii pentru care Sistemul l-a făcut premier: Salvarea Penalilor din ghearele Justiţiei! Poate că Victor Ponta, june ambiţios, interesat de cariera sa politică, ar mai fi opus rezistenţă presiunilor venite de la Sistem pentru apărarea penalilor. Scandalul plagiatului, gestionat de premier cu o incredibilă neîndemânare, l-a slăbit nu numai în faţa opiniei publice autohtone, dar şi în faţa Sistemului. Ce autoritate mai poţi avea în faţa mediocrului de Liviu Pop, după ce-ai apelat la el ca să desfiinţeze pe loc, fără să clipească, toate instituţiile menite a judeca plagiatul?!Lungul şir de abuzuri.
Premierul Victor Ponta declară că el nu respectă hotărârile Curţii Constituţionale câtă vreme ele nu-i sunt favorabile. Ministrul de Externe, Andrei Marga, refuză să trimită la Bruxelles o adresă de la Preşedinţia României prin sistemul de transmisie existent la minister acţionând de parcă sistemul era al lui, moştenire de la tata socru, demult decedat. Ministrul Educaţiei Naţionale, Liviu Pop, desfiinţează organismul însărcinat cu verificarea plagiatului lui Victor Ponta exact în dimineaţa zilei când organismul convocase şedinţa de verificare. Prin ordonanţă de urgenţă, Monitorul Oficial trece în subordinea Guvernului.
Printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul Ponta-Antonescu trece ICR în subordinea Senatului, cu scopul vădit de a-l înlătura pe Horia Roman Patapievici, acuzat de Crin Antonescu drept un adversar al USL. Un alt intelectual care i-a criticat pe Victor Ponta şi Crin Antonescu - Vladimir Tismăneanu - e dat afară de la conducerea Institutului de Studiere a comunismului.
Al. Lăzescu, preşedintele CA al TVR, e înlocuit rapid cu Radu Călin Cristea, cântăreţ al "premierului tânăr la minte şi sănătos la trup". Suspectat a fi trimis revistei Nature documentele despre plagiatul lui Victor Ponta, Daniel Funeriu e anchetat de Inspecţia Muncii la plângerea lui Liviu Pop, nefericitul ministru al Educaţiei Naţionale. ISC se pricopseşte peste noapte cu un nou director numai şi numai pentru a-l salva pe Adrian Năstase. Ministrul de Interne, Ioan Rus, se ocupă ca arestarea celui condamnat prin sentinţă definitivă de I.C.C. să decurgă pe şest. Lui Robert Turcescu, unul dintre ziariştii aflaţi în prima linie, i se caută prin trecutul recent de către ministrul Apărării Naţionale, lui Dan Turturică i se suprimă brusc emisiunea de la TVR. Sunt doar câteva din zecile de abuzuri comise de USL în două luni şi ceva de guvernare. În tot acest timp, guvernul Ponta-Antonescu n-a luat nici o măsură menită a îmbunătăţi administrarea ţării. — Ăştia au înnebunit! i-am zis unui parlamentar vechi, cu o activitate continuă din 1990 până acum - ei nu-şi dau seama că n-au câştigat alegerile parlamentare?! — Nu, n-au înnebunit! mi-a răspuns distinsul, astfel de comportamente sunt tipic PSD-iste. Când eram la guvernare cu ei, în 2009, ne reproşau că ne pierdem în fleacuri legale în loc să exercităm puterea. Venea vorba de câte o măsură nu doar ilegală, dar şi violent împuţită, una dintre acele măsuri care bat la ochi. Le atrăgeam atenţia că nu se poate, că ar trebui să ţinem cont de ce-o să zică lumea, că încalcă legea. Ne răspundeau : Ni se rupe de opinia publică, de Lege, de democraţie. Puterea trebuie exercitată, chiar şi cu tancul. Nu asta vrea prostimea? Un nou Ceauşescu?!
Recomandările noastre
