Un om care până acum câteva ore era plin de sânge, de sânge din sângele lui, de sângele femeii iubite, se așează în fața procurorului. Fumează și bea apă aproape neîncetat. Gura i se usucă, dar e calm. Are un avocat, dar nu simte că are nevoie de el. E convins că a făcut un lucru bun, că acum copiii lui sunt îngeri. La audierea de la procuror a spus că Ioana și Ștefan sunt acum îngeri, că îi stau fiecare pe câte un umăr și că îl aud, că ascultă mărturia lui. Oricum, comunică empatic cu ei, sau telepatic, ar ce înțeleg juriștii ăștia!

E dus în arest și nu uită să anunțe, înainte ca poarta grea, din fier să fie încuiată, că nu vrea să mai iasă.

Are 43 de ani și, dacă ai răbdare să străbați articolele din Codul de Procedură Penală, știi că nu va ieși înainte de a împlini 74 de ani. Dacă nu va fi declarat nebun.

În urmă cu o zi jumătate era considerat un om normal, împlinit sentimental și financiar. Cincisprezece lovituri de cuțit au schimbat complet imaginea de om de afaceri, căsătorit cu o femeie frumoasă, tatăl a doi copii perfecți, preocupat de natură, de sănătatea celor din jur.

Tripla crimă de la Brașov, cazul bărbatului care și-a executat soția și cei doi copii înspăimântă prin lipsa oricărei explicații. Motivația pare o filă ruptă dintr-un manual de psihiatrie sau o invenție a unei minți diabolice pentru a scăpa de răspundere, dar criminalul refuză apărarea, nu îi pasă ce se va întâmpla cu el. Ambele variante, nebunia sau crima făcută cu luciditate, cu premeditare, adună argumente pro și contra, amănuntele tulburătoare se adună unul după altul și atunci și imaginația celui care le descrie se lasă antrenată de poveste.

Lăcrămioara și orhideea albă. Prima lovitură

Prima parte a poveștii ne aduce pe drumul dintre Grota de lângă mănăstirea Șinca Veche și Brașov. Personajul nostru e Florin Mircea Buliga, are 43 de ani. Numele vă e cunoscut? E subiectul a zeci de relatări din ultima săptămână, dar mai sunt încă multe amănunte de spus. Le veți găsi mai jos.

Trage mașina pe dreapta. Nu are aer, nu se mai poate concentra. I s-a întâmplat același lucru exact cu o lună în urmă. Venea de la București. Atunci în mașină era și Monica, soția lui. Ea a deschis geamurile, i-a dat o gură de apă. L-a ajutat să-și revină.

Acum e singur. Ba nu, nu chiar. În torpedou e un camarad vechi, un cuțit de vânătoare, o bijuterie, cu lama de vreo 15 centimetri, cu mânerul din corn de căprior. Rămăsese acolo de când era vânător, dar acum nu mai are nici armă nici pasiunea.

L-a luat și l-a înfipt în piept. A dat destul de tare. Lama a intrat aproximativ 6 centimetri, dar nu a atins niciun organ.  Zace vreo oră, plin de sânge. Apoi se trezește și pleacă din nou spre casă.

A fost prima lovitură de cuțit din acea seară-noapte. Urmează alte 14 care aveau să îngrozească o țară întreagă.

Luni, 26 martie, după ora 21.00, intră în apartamentul său din Cartierul Noua.

Înainte s-a oprit în piață. O țigancă, Lăcrămioara, pe care o mai ajuta cu bani îi dă în dar o orhidee. Ultimii care aveau să atingă floarea aveau să fie criminaliștii.

Religiile fast-food

 

Dacă v-a interesat cazul de la Brașov știți deja că acest Buliga a invocat tot felul de teorii pentru a își justifica oribilele crime. Pornește descrierea de la Templul Dorințelor din Șinca Veche, un amestec de ortodoxism cu mituri dacice, carnea șaormei din capul și sufletul lui. Apoi, la audiere a vorbit de ”teoria îngerilor”, o poveste căzută din clasorul teoriilor moderne că dumnezeu e oriunde, doar în biserici nu. E lipia în care se strânge amestecul. A spus apoi despre ”expansiunea conștiinței”, o pagină ruptă dintr-o carte de yoga. Și, ca șaorma să fie ”cu de toate”, mai apar biorezonanța, meditațiile și masajul uniform, firimituri din pesmeții cu care se hrănesc zeci, poate sute de vindecători, clarvăzători, dezvoltatori de personalități și alți falși profeți. În loc de pătrunjel, salată de ceapă și sosuri, puneți ceva Anticrist, numerologie, din care  învățase doar să caute coincidențe care să dea 666 și două traume, moartea mamei când Florin avea 14 ani și o tentativă de sinucidere în 2012.

Buliga nu pare să aibă vreo credință, doar fărâme din tot felul de teorii la modă și un psihic labil.

O certitudine e, totuși, e fost alcoolic și fumător ocazional de ”iarbă”.

În lupta cu alcoolul, suceveanul stabilit în 2009 la Brașov a avut-o alături pe Monica, soția lui, cu un an mai mică, de loc din Piatra Neamț. Aici, la Neamț, biata femeie a fost îngropată vineri, alături de copiii săi, Ioana, 18 ani, și Ștefan, 13 ani.

M-am pierdut cu atâtea amănunte și l-am uitat pe Florin la ușa casei, cu o orhidee în mână.

Încă un amănunt important, are la el și rucsacul în care a băgat cuțitul cu care s-a rănit. Geanta o aruncă pe canapea. Într-o altă cameră, Monica urmărea, pe laptop, un film cu Illuminati. Ștefan, mezinul, e în camera lui, se joacă.

 

Liniștea biorezonanței. Alte trei lovituri

Apartamentul e mare, are peste 100 mp, împărțit în 4 camere. Florin și Monica stau în camere separate, viața lor nu e perfectă, cum pare în pozele de pe Facebook, dar cine are viața reală precum cea de pe wall?

Au venit în Brașov după ce el s-a asociat cu un sud-coreean care aduce în țară mese de masaj, aparate de biorezonanță și alte obiecte la modă. Ea e contabila firmei. Deși afacerea e prosperă încă de la început, lucrurile au intrat pe un făgaș mai bun abia de vreun an, când el a renunțat la băutură, dar anii grei au lăsat urme. El spune că una dintre ele este că Monica nu îi mai acorda atenție.

Chiar și acum, el spune că a încercat să se omoare, îi arată tăietura, dar ea a rămas la film.

Așa spune el, dar apoi se contrazice. Monica și cu Florin sunt, în secvența următoare descrisă de criminal procurorului, așezați unul lângă altul pe cele două locuri ale aparatului de biorezonanță. Apoi ea se urcă pe masa de masaj electrică. Trecuse mai bine de o oră de când s-a întors acasă Florin. Acum femeia era nemișcată, întinsă pe spate. Masa se oprise din tremurul liniștitor. Din ușă o privea. Dormea? Se prefăcea? Sau doar amorțise de la masajul mecanic. Strângea în mână mânerul din corn al cuțitului. Nu se încălzea niciodată, oricât l-ai ține în mână. S-a apropiat de ea. Femeia a vaut o reacție prin somn. L-a zgâriat pe față.

Câteva minute mai târziu, trei lovituri de cuțit mai târziu, se ruga. Era așezat pe scaunul mașinăriei cu biorezonanță unde, cu nici o oră în urmă meditaseră împreună. Când s-a terminat programul aparatului, a luat telefonul și a sunat-o pe fiica lor.  

Trupul de pe masa de masaj nu se mai vedea. L-a acoperit cu o pătură, doar o orhidee așezată deasupra trăda că acolo se petrecuse o nebunie.

Avea sânge pe mâini, pe haine, dar nu a lăsat să se simtă ceva în vocea lui. Era ora 23.53 când fata i-a răspuns.

 

Opt lovituri pentru Ioana

 

Când a sunat tatăl său, Ioana era pe afară, pe aproape. Apartamentul părinților e la marginea orașului, la doi pași e cel mai mare parc de aventuri, pădurea, grădina zoologică. Nici nu ai unde să te plimbi în altă parte.

A urcat în câteva minute. Nu au schimbat mai mult de două vorbe. Era obosită. S-a culcat imediat și a adormit.

Tatăl a venit la ușa ei. S-a apropiat de pat doar când a fost sigur că fata doarme. Cuțitul trecut deja prin sângele a doi părinți s-a înfipt de opt ori în pieptul adolescentei. Nu mai era Ioana, era un înger.

A acoperit-o și pe ea. De multe ori ucigașii nu suportă imaginea victimelor și le acoperă.

 

13, 14, 15

 

Florin a ajuns acasă pe la 21 – 21.30. Ștefan nu ieșise de atunci din camera lui. L-a găsit jucându-se pe calculator și asta a făcut, probabil, cât părinții lui au discutat în casă. Acum dormea. Ultimele trei lovituri de cuțit. Ștefan nu s-a trezit, Florin avea, însă, să spună că băiatul i-a zâmbit când l-a omorât. Că i-a mulțumit.

La fel avea să spună la audiere și despre Ioana. Și copila i-ar fi zâmbit și mulțumit când împlânta în ea cuțitul până la prăsele.

Florin a ieșit din casă și a plecat spre firmă. A stat aici până marți, 27 martie, la prânz. Și-a sunat o verișoară, i-a povestit, dar nu l-a crezut. Apoi a sunat un prieten. Acesta îl trimite la Poliție. Ajunge pe la 13.30. Înainte se oprește la Lăcrămioara să-i mai mulțumească o dată pentru orhidee. I-a promis niște haine vechi.

Când s-or revedea.

PS Mult m-a ajutat în a înțelege acest caz, de fapt în a afla că de înțeles nu prea poate fi vorba, avocatul Daniel Diaconu. Omul a fost desemnat din oficiu să îl apere pe Florin Mircea Buliga și pot spune că, la capătul a două zile catastrofale, criminalul a avut noroc de un avocat care, ca pe vremuri, e convins că apărătorul este o verigă din lanțul aflării adevărului.