În ţară funcţionează nouă astfel de centre multifuncţionale bazate pe conceptul de educaţie timpurie, potrivit reprezentantului UNICEF România, Edmond McLoughney, organizaţie care a ajutat la elaborarea Strategiei Naţionale de Educaţie Timpurie. Numărul lor este nesemnificativ însă, dacă avem în vedere numărul de copii sub vârsta şcolară, adaugă oficialul.
Complexul Social de Servicii „Jiului”, din sectorul 1 al Capitalei, o creşă de stat de fapt, în care s-a implementat în urmă cu câţiva ani modelul educaţiei timpurii, a găzduit până acum 50 de copii. Este primul centru multifuncţional din Bucureşti în care copiii, în special cei vulnerabili, cu vârste cuprinse între 0 şi 6 ani beneficiază, în acelaşi loc, de servicii de educaţie, asistenţă medicală şi socială, iar părinţii sunt consiliaţi, chiar şi profesional. De asemenea, cei mici au programe adaptate dorinţelor şi aptitudinilor fiecăruia, spun reprezentanţii centrului, adică sunt grupe de copii care vor să picteze, altele unde se dansează sau se spun poveşti.
Pregătiţi pentru şcoală, dar mai ales pentru viaţă
„Este un centru care se raportează la standardele internaţionale, pentru că recunoaşte copilul ca o persoană în ansamblul ei şi regrupează mai multe tipuri de servicii”, spune reprezentantul UNICEF. Modelul urmat, numit Step by Step, îşi propune ca aceşti copii, chiar dacă au vârste foarte mici, „să fie pregătiţi nu numai pentru şcoală, dar şi pentru viaţă”, adaugă directorul Step by Step, Carmen Lică. Asta pentru că, susţine oficialul UNICEF, „primii trei ani din viaţă sunt esenţiali pentru dezvoltarea socială şi intelectuală a copiilor”.
Însă, în afară de dotările moderne, puse la dispoziţie printr-un program de strângere de fonduri organizat de IKEA, programul de educare al celor mici a contat cel mai mult pentru părinţi. „Chiar dacă erau 20 şi ceva de copii în grupă, educatoarea, pe fiecare dacă a putut, l-a ţinut în braţe, i-a cântat, indiferent de veniturile părinţilor sau problemele copiilor. Fiecare copil a fost ghidat după ce abilităţi avea. Fetiţa mea nu voia să înveţe pe de rost poezii, însă îi plăcea foarte mult să danseze, să picteze. Datorită doamnei educatoare, care i-a observat această înclinaţie, ea face balet la Palatul Copiilor”, spune Oana Silveanu, mama Cindiei, o fetiţă de aproape patru ani.
Acum susţine că vede şi mai bine diferenţa între modelul clasic de educare şi cel de care a beneficiat fetiţa sa de când avea un an şi ceva şi până anul acesta, când a mers la o grădiniţă de stat. „Aici a învăţat deprinderi pe care colegii ei, de la grupa mică, nu le au, pentru că au fost ţinuţi acasă. Acolo sunt lăsaţi la voia întâmplării şi îmi dau seama că noi stagnăm, dar nu vor să o treacă la grupa mijlocie”, spune mama fetiţei.