Această abilitate mai înseamnă că şi-au dezvoltat o "funcţie executivă", o abilitatea de a inventa minciuni convingătoare, pe care să le susţină cu încredere, prin păstrarea adevărului undeva în spatele minţii lor.

"Părinţii nu ar trebui să fie alarmaţi dacă micuţii lor mai spun minciuni", a precizat în acest sens autorul studiului, doctorul Kang Lee, de la Institute of Child Study, din cadrul Universităţii din Toronto. "Aproape toţi copiii mint. Iar cei care au o dezvoltare cognitivă mai accentuată mint mai bine pentru că îşi pot acoperi urmele. Aceştia pot ajunge bancheri la maturitate", a mai spus Lee.

Cum se formează minciuna în creier

În momentul în care se spune o născocire, în creier se angajează mai multe procese, ca integrarea surselor de informaţii şi manipulare a datelor în avantajul celui care minte. Aceste abilităţi sunt legate de dezvoltarea anumitor regiuni ale creierului care sugrează o gândire şi o raţionalizare mai aprofundate.

Pentru realizarea acestui studiu, doctorul Kang Lee a folosit 1.200 de copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani. Mulţi dintre voluntari au spus neadevăruri, însă copiii cu abilităţi cognitive au fost cei care au spus cele mai bune minciuni.

S-a arătat că aproximativ 20% dintre copiii de 2 ani mint. Procentul creşte până la 50% la copiii de trei ani şi la un surprinzător 90% la copiii de 4 ani. Însă, vârsta la care aproape fiecare copil spune o minciună este de 12 ani.

După această vârstă, tendinţa este de scădere a născorilor spune de copii, iar la 16 ani ajunge la 70%. Pe măsură ce se apropie de maturitate, copiii încep să folosească, tot mai mult, "minciunile albe", cele pe care le spune toată lumea pentru a nu răni sentimentele celorlalţi.

Mincinoşi din copilărie, viitori trişori la examene?

Cercetătorii au mai precizat că nu sunt legături între "gogoşile" spuse în copilărie şi tendinţa de a copia la examene, la vârsta adolescenţei sau la debutul maturităţii.

Nici religia sau severitatea nu au dovedit că pot avea impact asupra tendinţei celor mici de a spune minciuni, mai spun cei care au realizat acest studiu. Doctorul Lee a mai adăugat că părinţii care-şi prind copiii cu minciuna nu ar trebui să se îngrijoreze, dar ar putea profita de moment pentru a le da o lecţie în acest sens. "Nu ar trebui să se ţipe la el, însă ar trebui li se vorbească despre importanţa onestităţii şi despre cât de rău este să spui minciuni", a mai precizat Lee.

Cum s-a realizat studiul

Copiii care au participat la această cercetare au fost chemaţi, unul câte unul, într-o cameră în care era instalat un sistem de supraveghere ascuns.

O jucărie a fost aşezată în spatele lor. În momentul în care supraveghetorul pleca din cameră pentru o scurtă perioadă, ruga copilul să nu se uite în spatele lui. În 9 din 10 camere, copiii au fost surprinşi trăgând cu ochiul.
Însă, atunci când erau întrebaţi dacă s-au uitat la jucărie, aproape mereu negau.
S-au dat de gol în momentul în care au fost rugaţi să spună ce fel de jucărie credeau că este. În cazul unei fetiţe, jucăria a fost acoperită cu o păturică, iar cercetătorul a rugat-o să atingă jucăria pe dedesupt, fără să o vadă: "Se simte violet. Deci trebuie să fie Barney".