Copii ai Revoluţiei, fără părinţi la majorat

Copii ai Revoluţiei, fără părinţi la majorat

Zece tineri din sectorul 2, născuţi la Revoluţie, au avut parte, ieri, de un majorat inedit, organizat la Clubul Seniorilor din Parcul Plumbuita.

Deşi nu s-au cunoscut până ieri, cei zece sărbătoriţi au fost uniţi pentru câteva ore, la concursuri de cultură generală şi de Miss şi Mister, de primarul sectorului 2, Nicolae Onţanu, aflat în prag de campanie electorală. Tinerii au fost asaltaţi spre final de cadouri: zece milioane de lei vechi, o excursie la mare de 1 Mai, combine muzicale şi diplome.

Irina Iorgulescu şi Alexandru Piotr, doi dintre majorii prezenţi la eveniment, au poveşti de viaţă extrem de asemănătoare. Ei au fost crescuţi de bunici şi se luptă acum să reuşească la facultate şi să se decidă asupra unei meserii care să-i ajute să iasă din sărăcie. Născut din flori, printre împuşcături

Alexandru Nistor Piotr s-a născut în ultima zi a terorii din 1989. Despre venirea sa pe lume, bunica Frosa povesteşte că, încă de la început, peripeţiile s-au ţinut lanţ. „După ce am găsit cu chiu, cu vai Salvare, am stat aplecaţi în maşină, de frică să nu ne ciuruie“. Femeia îşi aminteşte că, în momentul în care au ajuns la spital, au mutat mai întâi cazanele de gunoi cu care erau baricadate porţile, ca să poată intra.

Ne puteți urmări și pe Google News

Despre povestea lui de viaţă, Alexandru punctează sec că a fost crescut din faşă de bunica: „Mama s-a recăsătorit, iar de tata nu ştiu nimic“. Cu toate acestea, învaţă la Şcoala de Arte şi Meserii RATB nr. 19, unde face cursuri de electrician auto. În timpul liber, lucrează la un restaurant, unde a şi obţinut o diplomă de bucătar, după o calificare de şapte luni. Băiatul nădăjduieşte să fie acceptat la o şcoală de muzică, pentru că i s-a spus că are talent. „Am cântat două-trei veri la restaurant, vreo şase ore pe seară, şi aşa am mai strâns un ban ca să-mi iau haine şi rechizite“, adaugă însufleţit Alexandru. El pare încântat de evenimentul organizat şi în cinstea sa. „Ziua mea e, de fapt, pe 27 decembrie. Atunci nu am ieşit decât la McDonald’s cu câţiva prieteni. Mă bucur că s-a gândit şi la mine cineva astăzi“, zâmbeşte timid băiatul. Bunica devenită mamă

Crescută tot de bunică, Irina Iorgulescu vorbeşte cu dezinvoltură despre greutăţile pe care le-a trăit ca şi copil nerecunoscut de tată şi abandonat de mamă. Pe aceasta din urmă, încearcă să o scuze: „A plecat în Grecia să ne trimită bani, pentru că bunica nu mai putea face faţă cheltuielilor cu mine şi cu sora mea“. Despre tatăl ei nu vrea să audă. Pe bunica o consideră mamă în adevăratul sens al cuvântului şi, deşi nu vrea să-şi judece părinţii, insistă că ea nu ar fi procedat niciodată aşa. „Mâncarea contează mai puţin: o ai, bine, nu o ai, asta e, dar trebuie să stai cu ai tăi, că poate au nevoie de tine, de un sfat, un ajutor, nu neapărat de bani“, conchide ea.

Cu toate acestea, Irina nu îşi plânge de milă. Mărturiseşte cu mândrie că va pleca în Germania, pentru că a câştigat o olimpiadă la proba de industrie alimentară. Îşi doreşte să intre la Politehnică, unde învaţă şi sora ei. Ar vrea ca într-o bună zi să fie capabilă să-şi întreţină bunica, aşa cum crede că este normal să-i întoarcă binele făcut.