România este acasă. Aici este familia mea. Aici sunt prietenii mei. Aici sunt toţi românii care, de fiecare dată, mă primesc cu bucurie şi căldură. Aici mă întorc mereu cu inima deschisă şi parcă de aici mă încarc cu energie şi încredere.
Cu ochii închişi mă revăd la Oneşti: copil fiind, alături de cei dragi sau în sala de sport. Oneştiul este copilăria mea. Oneştiul înseamnă primii paşi în gimnastică, dar şi toţi acei oameni simpli şi minunaţi. Din Oneşti începe povestea mea, România mea. România în care am crescut. România în care m-am format. România în care am reuşit.
Poate de aceea nu aş putea niciodată să renunţ să spun cu tărie că sunt român. Avem tendinţa să ne întrebăm ce-ar fi fost dacă ne-am fi născut în alt loc. Poate că drumul meu n-ar mai fi fost acelaşi. Poate că n-aş mai fi avut aceleaşi performanţe. Poate nici n-aş mai fi făcut gimnastică, cine ştie? Eu ştiu însă că în România am devenit ceea ce sunt.
Citește povestea integrală pe coloramromania.ro. Încarcă povestea sau fotografia ta despre românii remarcabili pe care i-ai întâlnit, despre locurile care ți-au rămas în suflet. Scrie despre experiențele pozitive pe care le-ai trăit în România. Poți trimite povestea ta și la adresa Bd. Dimitrie Pompeiu nr. 6, sector 2, București.
Citiți și:
- Ivan Patzaichin: "Când plecam din țară, mi-era frică să nu pierd avionul de întoarcere"
- Ana Ularu: "Momentul meu de frumuseţe pură s-a petrecut în culise"
- Magicianul ortoped care a salvat 13.000 de copii
Recomandările noastre
