A trecut o lună de la tragedia care a impresionat România, dar dovezile de compasiune din faţa clubului Colectiv se încăpăţânează în continuare să rămână vii. Ca o dovadă a magnitudinii acestei drame.
La fel de vie a rămas şi durerea celor care au avut prieteni, rude sau copii arşi de focul izvorât din dominoul ignoranţei. Pe lângă acele candele roşii devenite un simbol sfâşietor al locului unde încă miroase a moarte, pe betonul din faţa clubului Colectiv au apărut cruci, bannere, poezii şi multe mesaje de solidaritate. Toate, dovezi simple, dar uriaşe ale celor care au un suflet mai mare şi mai sensibil.
În ultima lună, probabil că Dumnezeu a fost mai ocupat ca de obicei. A primit multe apeluri de la oamenii care se rugau pentru semenii ce au avut parte de o moarte chinuită, întreţinută fie de fumul toxic, fie de flăcările hulpave. Au fost multe suspine, a fost multă durere sufletească. Au fost şi multe lacrimi care nu vor stinge însă niciodată pământul ars al durerii.
Recomandările noastre
