Neimplicarea autorităţilor şi exagerările presei din Peninsulă fac ca, astăzi, să aibă loc la Roma un protest faţă de violenţa românilor
Italienii sunt chemaţi astăzi să protesteze în stradă faţă de violenţele săvârşite de români, de către liderul partidului de dreapta Alianţa Naţională, Gianni Alemanno. Apelul vine după decesul de săptămâna trecută al unui biciclist care fusese atacat de doi români, în urmă cu aproape două luni.
Autorităţile române s-au arătat îngrijorate faţă de situaţia din Italia. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a spus, la şedinţa de guvern de miercuri, că nu se realizează o distincţie între muncitorii cinstiţi şi infractori. El le-a cerut ministrului de interne, Cristian David, şi celui de externe, Adrian Cioroianu, să găsească soluţii rapide pentru rezolvarea situaţiei din Italia. Nu se fac delimitări Comunitatea românească din Italia îşi asumă prea rar vreo vină atunci când vine vorba despre cauzele „asupririi“ din ultima vreme. Organizaţiile românilor fac manifestaţii în care revendică drepturi şi agită pancarte în care arată că românii sunt pentru dialog cu autorităţile italiene.
Ies însă în faţă apărând numele tuturor conaţionalilor, detaşându-se prea rar de delincvenţi. În lipsa unor idei clare de rezolvare a problemelor, funcţionează un instinct de autoapărare foarte agresiv. În loc să răspundă cu soluţii acuzaţiilor legate de infracţionalitatea ridicată, îi împing în faţă pe românii muncitori asupriţi de angajatorii italieni.
În opinia lui Eugen Terteleac, preşedintele Asociaţiei Românilor din Italia, vinovaţi pentru criza din Italia ar fi reprezentanţii instituţiilor italiene, cei care şi-au găsit o temă populistă. Apoi o mare parte a presei italiene - care ar avea astfel subiecte pentru articole. O parte din culpă este aruncată şi asupra autorităţilor române, care nu ar fi îndeajuns de preocupate de imaginea stranierilor.
„Infractorii“ devin „imigranţii“ Candidat la şefia Partidului Democrat, primarul Veltroni a confiscat subiectul infractorilor români. A făcut-o însă bazându-se pe cifrele furnizate de Ministerul de Interne italian, iar acestea arată într-adevăr îngrijorător: 75% dintre infractorii proveniţi din rândul imigranţilor ar fi de origine română. Dacă poate fi găsită vreo vină aici, ea se leagă de împingerea discursului spre români, în general.
Pasul în această direcţie a fost deja făcut, se pare: discursul lui Veltroni a alunecat, la un congres al Partidului Democrat, de la „infractorii români“ la „imigranţii români“, care nu mai pot fi acceptaţi - spune el - „fără nicio normă“. Primarul, politician de stânga, a vorbit despre afluxul masiv de români. „Foarte mulţi dintre aceştia s-au făcut răspunzători de comiterea unor infracţiuni“, a declarat el. Cântarul presei, defect Vina presei italiene este aceea de a nu cântări cu aceeaşi unitate de măsură faptele românilor cu actele violente ale italienilor îndreptate împotriva românilor. O româncă aruncată în faţa metroului nu e acelaşi lucru cu o italiancă împunsă de o umbrelă, tot la metrou, după cum observă Sorin Cehan, directorul „Gazetei Româneşti“ din Italia. Dacă mediatizarea cazului „Vanessa Russo“ a stârnit mânia italienilor, dezinteresul faţă de cel al româncei creează furia românilor.
Pentru presă, infracţionalitatea din rândul românilor este, dincolo de vreun interes politic, o pâine de mâncat. Nu relatările despre infracţiunile săvârşite de români sunt cele care schimbă în general percepţia italienilor de rând despre reprezentanţii acestei comunităţi, nu ele provoacă frica. Sentimentul se naşte din contactul direct cu acei români despre care se scrie şi din vina adunată a celor care uită asta. MOTIVAŢIE Violenţa pe bază de stres Autorităţile române sunt blamate de emigranţi pentru lipsa preocupării faţă de soarta lor. Lipseşte o campanie reală pentru păstrarea românilor în ţară - nu mai vorbim aici despre întoarcerea celor plecaţi. Lipseşte mai ales o campanie de informare asupra salariilor care pot fi câştigate în ţară, iar cei plecaţi rămân cu imaginea dezastruoasă din urmă cu câţiva ani. De suferit are în special piaţa muncii din România, aflată în deficit de oameni. Atunci când există, reacţiile guvernanţilor de la Bucureşti nu par să atingă miezul problemei. Săptămâna trecută, ministrul de externe Adrian Cioroianu a vorbit despre „stresul suplimentar“ ce acţionează asupra celor care comit infracţiuni în Italia, cauzat de depărtarea faţă de familiile lăsate în ţară, precum şi despre o posibilă legătură între violenţa discursului public, cea de pe stadioane şi cea „exportată“. Nimic despre sărăcie sau despre lipsa de educaţie, probleme „intime“ ale societăţii româneşti în genere. Faptul că ele se regăsesc la cei plecaţi peste hotare nu ţine decât de respectarea unor proporţii.
Recomandările noastre
