Evenimentul Zilei > EVZ Special > Cine au fost de fapt TERORIȘTII? Un general dezvăluie ADEVĂRUL despre omul care i-a înarmat. Enigmele Revoluției de la 1989
Cine au fost de fapt TERORIȘTII? Un general dezvăluie ADEVĂRUL despre omul care i-a înarmat. Enigmele Revoluției de la 1989

Cine au fost de fapt TERORIȘTII? Un general dezvăluie ADEVĂRUL despre omul care i-a înarmat. Enigmele Revoluției de la 1989

Cuvântul „terorist” a fost pronunțat pentru prima dată de Nicolae Ceaușescu, în data de 17 decembrie 1989, când evenimentele de la Timișoara erau în toi

Cine au fost oamenii care nu erau nici cadre militare, nici agenți ai Securității, dar posedau arme pe care le-au și folosit în timpul Revoluției din 1989?”

Marele Batalion al Gărzilor Patriotice

Întrebarea de mai sus, adresată generalului și magistratului Dan Voinea, la Școala de vară de la Sighet, a primit un răspuns detaliat: „În legătură cu armele pe care le aveau civilii, asta a fost o măsură luată de către Corneliu Pârcălăbescu, șeful Gărzilor Patriotice din România. El avea o dublă subordonare: era subordonatul armatei, dar și al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Comunismul s-a bazat și pe brațul înarmat al muncitorilor. Aceștia făceau parte din Marele Batalion al Gărzilor Patriotice. La fiecare întreprindere din România exista un depozit de armament. La fiecare sediu de Consiliu Județean din România exista un depozit de armament. Aceste depozite de armamente erau gestionate de Gărzile Patriotice. Și se executau, periodic, instruiri cu armamentul din dotare, adică muncitorii și activiștii mergeau într-un poligon de tragere și acolo exersau cu diverse arme”.

„S-au dus, li s-a pus pușca în mână”

Generalul Voinea, fost șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (1997-2000), a continuat: „La Revoluție, aceste Gărzi au fost activate. Și a fost un motiv să-i înarmeze pe civili, în special pe cei din Gărzile Patriotice, ca să apere întreprinderile de teroriști. A fost o diversiune existența teroriștilor. Eu am studiat fenomenul ăsta mai profund. Primul care a folosit cuvântul terorist a fost Ceaușescu, când i-a catalogat astfel pe manifestanții din Timișoara, la 17 decembrie. (…) Și a ținut treaba asta și după 22 decembrie. Și, atunci, ca să-i scoată din stradă, din piața publică pe manifestanții care erau angajați la întreprindere, li s-a spus: Haideți, veniți la fabrică, să apărăm fabrica de teroriști! Și mulți au răspuns: Cum să nu ne apărăm fabrica de teroriști? S-au dus, li s-a pus pușca în mână. Nu venea nimeni să atace întreprinderea, bineînțeles, dar au reușit să-i scoată din stradă. În felul ăsta au subțiat, ca să zic așa, rândurile manifestanților”.

Intră în scenă strategul

Mai departe: „Cei care n-au înțeles, au fost arestați, catalogați drept suspecți de terorism sau pur și simplu au fost lichidați, împușcați, răniți (…). Strategul acestei acțiuni militare a fost generalul Stănculescu, pentru că el a fost cel care a condus represiunea din Timișoara, știți foarte bine. A fost un dosar, s-a judecat în instanță și judecătorii l-au găsit vinovat, pe el, pe generalul Chițac și pe alții. Pentru că la Timișoara s-a folosit prima dat acest sistem de diversiune. În Timișoara, în data de 18-19 decembrie, se discuta deja de teroriști. În 19, deja, Gărzile Patriotice ocupaseră întreprinderile, depozitele și, împreună cu militarii, apărau întreprinderile de teroriști. După aceea, s-a extrapolat treaba asta și în celelalte orașe unde a ieșit populația în stradă împotriva regimului comunist. Deci, acei civili care aveau arme, le aveau legal obținute, de la reprezentanții militari ai Gărzilor Patriotice, care le-au pus pur și simplu arma în mână și i-au obligat să o folosească, în cazul în care văd că cineva se apropie de întreprindere. Și așa și-au găsit sfârșitul unii români, fără să știe că la un depozit-fructe sunt unii cu arme și trag acolo. Asta s-a întâmplat!”, consideră generalul Dan Voinea.

„Noi știm exact numele și prenumele celui care a tras împotriva altei persoane”

Concluzia magistratului Dan Voinea: „(…) Luați dosarul Brașov și veți vedea că din 362 de victime, doar pentru două nu am reușit să stabilesc autorul fizic! În dosarul Aradului, dosarul Craiovei, dosarul Brăilei, dosarul de la Oradea, dosarul de la Târgu Mureș, nu mai vorbesc de dosarul din București, s-a stabilit autorul fizic. Deci, noi știm exact numele și prenumele celui care a tras împotriva altei persoane. Știm cine era, al cui era. Deci, acest dosar, normal, ar trebui să fie făcut public și dumneavoastră, ca istorici și ziariști, să vă luați informațiile de acolo și să terminăm odată cu toate speculațiile cu teroriști, cu aduși, cu tot felul de agenturi. Adevărul este acolo! În dosar! Asta s-a întâmplat cu civilii înarmați. Nu erau din alte țări, nu erau decât oameni angajați la întreprinderile de stat și care făceau parte din Gărzile Patriotice. E adevărat că au mai fost și activiști de partid care aveau în dotare armament și pe care l-au folosit”.

Toate aceste mărturii inestimabile au fost strânse de regretatul scriitor Romulus Rusan în cartea Școala Memoriei 2014, editat de Fundația Civică.