Măsurile şi sumele sunt controversate. Congresul american urmează să discute detaliile. Bursele ezită. Guvernele europene şi cel japonez refuză să intervină pe propriile pieţe după modelul american.

Investiţiile se globalizaseră. Guvernele naţionale pierduseră controlul, iar instituţiile care trebuiau să vegheze nu-şi făceau datoria. Sunt necesare reglementări mai stricte, credibile, respectate de toţi actorii importanţi. Cancelarul Angela Merkel consideră că Europa a fost antrenată în această criză de refuzul preşedintelui Bush de a impune reguli mai stringente. Cu reguli lejere, sistemul financiar occidental a funcţionat la turaţie maximă timp de 25 de ani. Balonul de săpun de care vorbea George Soros s-a spart. Perioada coincide cu mandatul fostului preşedinte al Băncii federale americane, Alan Greenspan; cu politica dobânzilor de referinţă mici, care au dus la expansiunea galopantă a creditelor imobiliare; şi cu excesiva liberalizare a pieţelor financiare, care a încurajat inovaţii din ce în ce mai riscante, răsplătite cu prime fabuloase.

Distribuirea riscurilor prin vânzarea şi ambalarea succesivă a unor credite greu de recuperat a dus mai degrabă la distribuirea pierderilor. Nota lăsată de bancheri va fi achitată de contribuabili, şi nu numai în America. Capitalismul este pus sub semnul întrebării. Motorul capitalismului este dorinţa de înavuţire. Dar capitalismul nu poate funcţiona satisfă cător decât dacă se sprijină pe încredere. Când instinctul înavuţirii se transformă în lăcomie neîngrădită, el subminează încrederea investitorilor sau a depunătorilor păgubiţi de bănci care au încasat comisioane nemeritate. Ceea ce nu înseamnă că uriaşele surplusuri valutare acumulate de ţări precum China se vor orienta spre alte pieţe decât cele occidentale. Sau că nu vom mai cumpăra produse ieftine fabricate în Asia. Indiferent de eficacitatea intervenţiei guvernului american, capitalismul va supravieţui, dar sistemul financiar internaţional nu va mai semăna cu cel păstorit de Alan Greenspan.