CHRISTIAN MITITELU: NATO, între extindere şi consolidare
- Adam Popescu
- 20 august 2008, 03:00
Un conflict îngheţat de 16 ani privind două regiuni muntoase din Georgia a dus la o criză în relaţiile Rusia- NATO.
Cum, contează mai puţin. Grav este că Rusia s-a folosit de el ca să demonstreze că nu ezită să recurgă la forţă spre a împiedica o extindere a NATO la graniţele sale.
Franţa şi Germania au intuit primejdia şi au temperat zelul preşedintelui Bush, care voia ca Georgia şi Ucraina să primească paşaport de aderare la summitul de la Bucureşti. Era şi rămâne riscant ca NATO să-şi asume obligaţii pe care nu le poate duce la îndeplinire. Cât timp există sămânţă de conflict în aceste ţări - conflict pe care Moscova îl poate întreţine - aderarea celor două ţări la alianţă se amână pe termen nedefinit.
Condoleeza Rice susţine că Rusia doreşte să slăbească Georgia. A slăbit-o deja militar şi economic. Armata rusă nu se va grăbi să plece, prevalându- se de armistiţiul ca să patruleze o zonă tampon limitrofă enclavelor. Rămâne singura forţă de „menţinere a păcii“, greu de înlocuit fără acordul enclavelor rebele. Rusia va tăia apetitul Georgiei pentru gazoducte de tranzit, şi va încuraja înlocuirea lui Saakaşvili cu un Petru Groza local. Este improbabil ca ambele regiuni secesioniste să mai revină în totalitate Georgiei.
Dar sfera de influenţă pe care ar vrea să o redobândească Rusia nu se limitează la Caucaz. Noua doctrină a intervenţiei militare în apărarea cetăţenilor ruşi din fostul spaţiu sovietic reprezintă o ameninţare voalată la adresa Ucrainei, unde trăiesc 8 milioane de ruşi. Şi poate chiar o încercare de a intimida Letonia şi Estonia, unde ruşii reprezintă 30% şi respectiv 25% din populaţie. Polonia este ameninţată cu o ripostă militară pentru că a acceptat să găzduiască scutul antirachetă american.
Se întrevăd astfel limitele strategiei recentelor administraţii americane de a trata Rusia ca un partener şi a o integra în instituţii create de occident. Suspendarea unor forme de cooperare sau declaraţiile tăioase nu sunt suficiente. În lumina ultimelor evoluţii, NATO ar trebui să gândească extinderea infrastructurii militare în Europa răsăriteană.