Opoziţia din Moldova speră să blocheze alegerea unui nou preşedinte comunist - tinerii din stradă ce pot spera?

Victoria comuniştilor în alegerile din Moldova era previzibilă. Miza numărătorii voturilor este însă marja acestei victorii. Prin redistribuirea celor întrunite de partidele care nu au depăşit pragul electoral de 6%, comuniştii, cu 50% din votul popular, pot obţine 60 sau 61 de mandate de deputaţi din cele 101 ale parlamentului. Cu un minim de 61 de deputaţi, au posibilitatea să aleagă un nou preşedinte din rândurile lor (Voronin nu mai poate candida după două mandate). Dacă nu, au nevoie de un aliat din rândul celor patru partide de orientare liberală sau centru dreapta (în măsura în care etichetele sunt credibile) care au mai intrat în parlament.

Vechiul aliat care l-a sprijinit pe Voronin în 2005, PPCD-ul condus de Iurie Roşca, nu a mai depăşit pragul electoral. Vor trebui găsiţi alţi tovarăţi de drum; când ai pâinea şi cuţitul în mână, nu va fi imposibil de racolat câţiva deputaţi. Totuşi nu e exclus ca, în lipsa uni al 61-lea vot, să se ajungă la un blocaj în privinţa alegerii preşedintelui. În acest caz, ar trebui organizate noi alegeri legislative.

Iată motivul pentru care partidele de opoziţie cer să se mai numere odată voturile. Să se constate dacă este adevărat că ar fi „votat” şi unii alegători decedaţi. La alegerile locale, liberalii obţinuseră rezultate mai bune.

Iată şi motivul pentru care ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, declară că cererile de repetare a scutinului sau modificare a rezultatului sunt nefondate. Este important să se ia măsuri de prevenire a oricăror tentative de distrugere a statalităţii Moldovei, ar mai fi spus ministrul de externe al Rusiei. Dl Lavrov invocă validarea procesului electoral de către mai multe organizaţii internaţionale. L-au validat întradevăr cu mici rezerve. OSCE l-a calificat ca fiind liber şi corect. OSCE nu s-a dovedit însă a fi cel mai independent actor internaţional în relaţia cu Chişinăul. Iar baroneasa Nicholson nu împărtăşeşte verdictul colegilor ei din OSCE, printre care se află, fireşte, şi observatori ruşi.

Observatorii nu au posibilitatea sau tenacitatea de a verifica toată gama de mijloace ilicite sau semilicite la îndemâna regimurilor autoritare, mai ales în zonele rurale greu accesibile. Comuniştii sunt, oficial, la guvernare de opt ani. Neoficial, de mai multă vreme. Controlează accesul partidelor la televiziunea de stat. Sunt singurul partid intrat în parlament cu voturi din partea rusofonilor; vizita făcută de Voronin luna trecută la Moscova şi fotografia alături de preşedintele Medvedev au contat. Premierul Zenaida Grecianîi se bucură de popularitate. Guvernul e parţial format din tehnocraţi. Conducere partidului se declară proeuropeană. Personajele mai bolovănoase sau cu reale convingeri comuniste sunt ţinute în planul doi. Titulatura partidului a fost păstrată doar pentru a nu pierde votul nostalngicilor.

Revolta tinerilor, care au luat cu asalt clădirea parlamentului, este în primul rând o revoltă împotriva nostalgicilor. E şi o revoltă împotriva neputinţei şi a impasului în care se găseşte Moldova din cauza problemei Transnistriei şi a refuzului Rusiei de a nu renunţa la această pârghie importantă în relaţia cu Chişinăul. Moldova bate pasul pe loc. Rămâne ţara cea mai săracă din Europa. O parte dintre aceşti tineri au gustat mai multă libertate în România sau un alt mod de a fi trataţi în ţările occidentale în care au apucat să lucreze. Au deprins avantajele oferite de comunicarea prin internet sau telefon mobil. Nu conştientizează poate în egală măsură importanţa participării la lupta politică în cadrul unor partide cu o platformă clar conturată.

Unii se vor grupa în nou lansatul Comitet al Salvării Naţionale. E o formulă care a fost utilizată şi la noi cu rezultate controversate. E însă un pas spre coordonare şi spre evitarea unor excese sau unor provocări din partea celor mai versaţi în această direcţie. Preşedintele Voronin afirmă că în spatele protestelor de stradă se află liderii partidelor de opoziţie şi vorbeşte de „o lovitură de stat anticonstituţională (sic)”. În lupta cu un regim dispus să recurgă la forţă, e nevoie de prudenţă şi înţelepciune politică. Reacţiile şi conjuncturile externe trebuie luate în considerare.

Potrivit unei declaraţii a purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat american, violenţa nu ar fi în interesul nimănui şi nu face decât să contribuie la încordarea din regiune.

Tinerii moldoveni râvnesc după o revoluţie portocalie în ţara lor. Se simt poate încurajaţi din exterior, cum se subliniază în declaraţiile agresive ale preşedintelui Voronin sau ale unor oficiali de la Moscova. Asta nu înseamnă că pot conta pe sprijin, oricât de mare şi sinceră ar fi indignarea celor care le înţeleg frustarea.

CITIŢI ŞI:

Moldovenii au ieşit în stradă la Paris Chişinăul deschide o campanie de represalii diplomatice Rusia sare în apărarea regimului de la Chişinău Copii săltaţi de poliţia lui Vladimir Voronin de pe patul de spital Fost consilier al lui Voronin, arestat CĂLIN HERA: Ursul comunist nu mai are din ce coadă să dea VLAD ODOBESCU: Revolta fără lideri de la Chişinău