Criza mondială a pătruns, fără mari deosebiri, şi în zonele periferice ale Uniunii Europene. Guvernele încep să se clatine.

În Republica Cehă, ţara est-europeană care părea să reziste cel mai bine crizei, deputaţii au adoptat o moţiune de cenzură care obligă guvernul să demisioneze. Raportul de forţe este foarte strâns în camera inferioară a parlamentului: Partidul Democrat Civic de centru dreapta al premierului Topolanek are doar cu cinci deputaţi mai mult decât partidul social-democrat care a iniţiat moţiunea de cenzură.

Guvernul ceh a dus o politică fiscală prudentă şi nu a trebuit să recurgă la sprijinul FMI. Totuşi, economia Cehiei a fost afectată de criza internaţională, fiind foarte dependentă de exporturi şi, potrivit guvernatorului băncii naţionale, ar putea înregistra o scădere cu 2% a PIB-ului în 2009. Topolanek a redus impozitele şi contribuţiile la asigurările sociale, dar refuză reţeta escaladării cheltuielilor publice. Opoziţia social-democrată a argumentat în moţiunea de cenzură că guvernul nu conştientizează impactul crizei economice globale şi nevoile cetăţeanului.

Înfrângerea guvernului survine într-un moment în care Cehia deţine preşedinţia rotativă a UE şi cu numai câteva zile înainte de vizita preşedintelui SUA la Praga. În aşteptarea ei şi din cauza situaţiei precare din parlament, guvernul a amânat dezbaterea pe marginea acordului cu administraţia Bush privind amplasarea unui radar antirachetă. Acordul este nepopular în Cehia şi nu reiese clar că ar avea girul preşedintelui Obama.

În comparaţie cu Cehia, Ungaria se află într-o situaţie mai gravă. Pe fondul unor vechi probleme de deficit bugetar, Ungaria a devenit una din primele ţări est-europene ocolite de capitaluri străine. Forintul s-a depreciat, antrenând scumpirea ratelor pe care trebuie să le restituie cetăţenii suficient de imprudenţi spre a fi contractat împrumuturi în euro sau franci elveţieni.

Datoria externă a crescut, iar economia se va contracta cu 4,5% în anul curent. FMI a intervenit încă din toamnă cu un credit de 20 de miliarde de euro condiţionat de mai multă rigoare în gestionarea finanţelor publice, dar nu se întrevăd încă semne de redresare.

Premierul socialist Ferenc Gyurcsany, aflat în fruntea unui guvern minoritar şi nepopular, şi-a anunţat intenţia de a demisiona, folosind procedura votului constructiv de neîncredere. Este contestat în stradă şi criticat de opoziţia de centru-dreapta, care susţine că măsurile de austeritate ar fi insuficiente şi că trebuie redus numărul parlamentarilor. Socialiştii urmează să aleagă alt candidat la funcţia de premier, probabil un tehnocrat care să poată atrage voturi şi de la alte partide. Dacă nu, se vor organiza alegeri anticipate.

La sud de Dunăre, guvernul socialist din Bulgaria, copleşit de fenomenul infracţionalităţii pe lângă problemele economice, ar vrea un parteneriat mai strâns cu UE, în baza căruia justiţia, procuratura, dar şi marile procese de corupţie să fie monitorizate direct de la Sofia de oficiali şi diplomaţi europeni. Comisia Europeană a reacţionat extrem de precaut la sugestia premierului Stanişev ca oficialii să aibă posibilitatea de a interveni în problemele sistemice pe care nu le poate rezolva guvernul ţării.

Reticenţa Comisiei nu i-a descurajat încă pe emisarii Sofiei, care sugerează că ceea ce ar echivala cu un guvern paralel ar putea  fi experimentat şi în ale ţări recent admise în UE. Socialiştii se iluzionează probabil că girul UE ar prinde bine în an electoral.

În Grecia guvernul de centru-dreapta supravieţuieşte la limită, având o majoritate parlamentară fragilă. Autoritatea sa a fost serios pusă sub semnul întrebării de demonstraţiile organizate de sindicate şi de slaba reacţie a poliţiei în faţa actelor de vandalism comise de anarhişti la Atena. Ca urmare, numărul turiştilor străini a scăzut, iar economia este copleşită de costul exorbitant al scadenţelor la datoria externă. Grecia pare a fi alături de Irlanda, ţara din zona euro cea mai afectată de criză. Guvernele de la Atena de ambele coloraturi politice s-au temut să facă reformele structurale care ar fi putut îmbunătăţi competitivitatea economiei.

Rămâne de văzut dacă guvernul Karamanlis (numele sună cunoscut deoarece cele două partide mari sunt monopolizate de două familii de politicieni) va supravieţui protestelor declanşate de îngheţarea salariilor bugetarilor care depăşesc 70.000 de lei. Pentru a potoli spiritele, guvernul va percepe anul acesta un impozit adiţional pe veniturile mari. Iar parlamentarii vor fi taxaţi suplimentar cu 5% din salariu. Comisia Europeană se îndoieşte că, în absenţa altor reforme, Grecia va putea menţine deficitul bugetar la 3,7%. 

Aşadar, criza s-a generalizat în partea noastră a lumii. Întâi financiară, apoi economică, iar acum, în unele ţări, şi politică.