Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi compozitori români ai secolului XX. Radio România Muzical îi dedică o serie de cinci emisiuni, difuzate până pe 3 iulie, de la ora 11.15.

Întreaga creaţie a lui Paul Constantinescu arată orientarea spre valorificarea valenţelor folclorului şi ale melosului psaltic, bizantin. Paul Constantinescu a compus în toate genurile muzicii clasice, de la operă la lied, de la balet la simfonie, de la muzică de film la oratoriu. Printre creaţiile sale se numără „Ryga Crypto şi Lapona Enigel”, „Patimile şi Învierea Domnului, oratoriu bizantin de Paşti”,  „Naşterea Domnului, oratoriu bizantin de Crăciun”.

A făcut şi muzică de film

Paul Constantinescu (30 iunie 1909, Ploieşti - 20 decembrie 1963, Bucureşti) a fost membru corespondent (1963) al Academiei Române. Studiile muzicale le-a început la Ploieşti în 1919, după care le-a continuat la Conservatorul din Bucureşti (1929-1933), având ca profesori pe Mihail Jora (armonie, compoziţie, contrapunct), Constantin Brăiloiu (Istoria muzicii), Dimitrie Cuclin (estetica muzicală).

Din 1933 şi până în 1935 şi-a perfecţionat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt, Joseph Marx (compoziţia). A compus muzica pentru „O noapte furtunoasă”, cât şi pentru filmul  „Moara cu noroc” sau muzica corală „Mioriţa, poem coral”. Creaţiile compozitorului sunt inspirate de motivele populare muzicii populare,  remarcându-se tratarea melosului bizantin şi psaltic într-un stil modern.   Violinist, dirijor, compozitor

A fost profesor de armonie, contrapunct şi compoziţie la Academia de muzică religioasă, apoi la Şcoala de muzică militară şi la Conservatorul din Bucureşti. Paul Constantinescu a avut o activitate multilaterală în calitate de violinist, dirijor, compozitor, profesor, 18 ani la rând fiind profesor de armonie la Conservatorul din Bucureşti. El a coordonat culegeri de folclor, a susţinut prelegeri, conferinţe, emisiuni de radio şi televiziune. A fost consilier pentru secţia de cinematografie în Ministerul Propagandei Naţionale din Bucureşti şi la Radiodifuziunea română.Anual se organizează la Ploieşti concursul naţional de interpretare şi creaţie muzicală "Paul Constantienscu", pentru elevi, studenţi şi absolvenţi, cu următoarele secţii: pian, vioară, canto, compoziţie.

A fost distins cu Premiul II (1932), Mentiunea a II-a (1934) si Premiul I (1938) de compozitie George Enescu, Premiul Anhauch (1937), Premiul de Stat, cls. II (1954), titlul de Maestru emerit al artei (1955), Premiul Academiei Romane (1956), Ordinul Muncii, cls II (1959), Diploma de onoare a Festivalului de la Karlovy-Vary (1959), titlul de Membru corespondent al Academiei Romane (1963).

Medalion la Radio România Muzical

Radio România Muzical îi dedică o serie de cinci emisiuni, difuzate până pe 3 iulie, de la ora 11,15, realizate de Dan Ghineraru.Emisiunile propuse de Radio România Muzical sub genericul „Centenar Paul Constantinescu” grupează câteva dintre cele mai importante lucrări ale compozitorului născut la Ploieşti şi stins din viaţă la Bucureşti, în 1963: balada Mioriţa, cele Patru madrigale pe versuri de Eminescu, Triplul concert pentru vioară, violoncel şi orchestră, Concertul pentru orchestră de coarde, fragmente din Oratoriul de Crăciun.Invitat este eruditul compozitor şi muzicolog Pascal Bentoiu, al cărui destin s-a intersectat cu cel al lui Paul Constantinescu, mai întâi în anturajul lui Mihail Jora, ai cărui discipoli au fost amândoi, apoi în sălile de concert şi la Uniunea Compozitorilor.

Interviul realizat de Cristina Comandaşu dezvăluie şi aspecte inedite legate de premierele celor două oratorii (de Paşti şi de Crăciun) şi de prima versiune, considerată iniţial pierdută, a Oratoriului de Paşti

„Un mare prozator” 

Pascal Bentoiu îi face profil compozitorului. „L-am observat ca om mai curând din afară decât dinăuntru; dinafară văzut, Paul Constantinescu era un om fermecător, foarte rezervat, aş spune chiar sfios. Nu l-am auzit niciodată în ani şi ani de zile ridicând tonul în vreo ocazie; era plin de umor, gata oricând să participe la o şotie, încântat de aparatul nou de fotografiat pe care-l avea; un suflet foarte pur, foarte candid.

Paul Constantinescu mi-a dezvăluit că în 1949, când Uniunea Compozitorilor s-a scuturat de Enescu, Jora, Brăiloiu, Lipatti şi de alţi…trădători, s-a scuturat şi de el, pe motiv, bineînţeles, că scrisese acele oratorii şi era apropiat de muzica religioasă, de cea bizantină. Şi mi-a spus că a făcut o sumă întreagă de întâmpinări, contestaţii şi că până la urmă l-au reprimit. Lucrul acesta nu se prea mai ştie. Deci „recordul” lui Matei Socor atunci a fost mare de tot: Enescu, Lipatti, Constantinescu, Brăiloiu, Jora – te apucă ameţeala.Paul Constantinescu a lucrat cam în aceleaşi zone în care a lucrat şi George Enescu, dar atât. În timp ce George Enescu este un imens poet, mie mi se pare că Paul Constantinescu este un mare prozator. El are o viziune directă, de multe ori umoristică, foarte concretă asupra realităţii muzicale, în timp ce Enescu îşi permite oniricul; nu o să găsiţi oniricul în prea mare măsură la Constantinescu.

Enescu nu a fost niciodată legat de un alt teritoriu major cum a fost Paul Constantinescu de muzica bizantină. Enescu, desigur, este o mare sinteză europeană – muzică germanică, franceză, folclorică, dar chiar faţă de muzica folclorică, raportul lui Enescu nu era acelaşi cu raportul lui Paul faţă de muzica bizantină, era de altă natură. Rămâne admiraţia reciprocă care a existat de atâtea ori în istoria muzicii între doi mari artişti.”