Un cetăţean român va fi despăgubit pentru că, după ce i-a fost stabilită greşit în instanţă paternitatea unui copil în 1981. În 2003, acesta a adus proba contrarie, dar nu i-a fost admisă
Augustin Ostace, cetăţean român născut în 1952, care locuieşte în prezent în Germania, s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, în 2006, după ce nu a putut contesta instanţele româneşti, o decizie din 1981 prin care îi era stabilită paternitatea unui copil, deşi rezultatul unei noi expertize medico-legale dovedea contrariul, anunţă Mediafax.
Ostace a fost declarat tatăl unui copil, H.-A., născut în 1980, printr-o decizie a Tribunalului Bistriţa-Năsăud din 6 mai 1981, în urma unei acţiuni în instanţă a mamei. La baza deciziei au stat mărturii potrivit cărora existase o legătură între petent şi mama copilului, precum şi o expertiză medico-legală pe baza analizei grupelor sangvine care a relevat o "paternitate nedecisă", fără a fi exclus ca bărbatul să fie tatăl copilului.
În 2003, el şi H.-A., care era major, s-au supus unei noi expertize pentru stabilirea paternităţii, la Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici", rezultatul fiind negativ. Institutul "Mina Minovici" a arătat, într-o scrisoare transmisă reprezentantului Guvernului României la CEDO, că testarea făcută în 2003 nu putea fi realizată în 1981.
Pe de altă parte, abia prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, la 1 octombrie 2011, s-a stabilit că dreptul la acţiunea în stabilirea paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii copilului.
Astfel, CEDO a constatat că, la momentul petrecerii faptelor, petentul nu avea posibilitatea să conteste paternitatea, fiindu-i astfel încălcat dreptul la viaţa privată, prevăzut în articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
CEDO a stabilit ca petentului să îi fie plătite daune morale de 5.000 de euro şi cheltuieli de judecată de 3.000 de euro.
Recomandările noastre
