Asemenea lui Vlad Moisescu, prim vicepreşedinte al PNŢCD, cred că acel candidat unic al dreptei este o gogoriţă, menită să adoarmă vigilenţa intransigenţilor.
Într-un recent interviu acordat ziare.rohttp://www.ziare.com/politica/partid/ce-arata-sondajele-e-panica-nu-am-vazut-o-asemenea-cadere-niciodata-interviu-cu-vlad-moisescu-1297487, liderul politic afirma clar şi fără nuanţele ambiguităţii că Traian Băsescu se vrea un Jacques Chirac al României. Să nu uităm neo-gaullist-ul a ajuns candidat al dreptei franceze după ce vreo 7-8 partide acţionau bezmetic. Fostul primar al Parisului a spus candidez, dar îmi faceţi o platformă şi semnaţi toţi pentru mine. Dacă voi câştiga deveniţi un singur partid. Ceea ce s-a întâmplat. Uniunea pentru Mişcarea Prezidenţială s-a transformat în UMP-ul actual, care a înregistrat recent o victorie răsunătoare în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor municipale din Franţa.
Traian Băsescu se vrea un fel de Ion Iliescu al dreptei din 2015 încolo, spune Moisescu. Asta nu e o noutate. Dar ce ce se poate citi printre rânduri este că Traian Băsescu nu a pregătit un transfer de putere. În interviul citat, ni se sugerează să fim atenţi la cheia demisiei lui Cristian Diaconescu de la Palatul Cotroceni. Să fie parte din pactul de coabitare?
Nu ştim. Necunoscute sunt multe. Acel candidat unic al dreptei este o iluzie întreţinută de cineva care scoate de dinaintea morţii electorale a dreptei din alegerile europarlamentare din 25 mai 2014 prapurii, acele reprezentări iconografice, simbol al luptei duhovniceşti şi, totodată, al biruinţei binelui.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dar cine întruchipează binele?
Şi aici e greu de răspuns. Traian Băsescu nu şi-a făcut testamentul politic, niciun gest al domniei sale nu întrevăd aşteptatul dric. După eşec el va trona ca unic salvator la catafalcul dreptei. Aşa cum zice şi Moisescu, preşedintele actual nu este străin de umflarea electorală a PSD. Un lucru este vizibil cu ochiul liber, stânga va obţine o victorie zdrobitoare peste două duminici. Şi atunci va fi nevoie de un stindard de luptă. Cristian Diaconescu se va înşuruba în pântecul vârtos al stângii triumfaliste?
Convalescenţa dreptei va dura. Sunt sigur că un şir lung de prezidenţiabili se vor înşira în cursa de la toamnă. O cursă de şoareci în care vor pica toţi neduşii la Departamentul de Stat. În actuala conjunctură militară din jurul României, SUA are nevoie de un interlocutor cu mai puţină forţă politică şi cu mai mult factor coagulant. Nu contează că e de la stânga sau la dreapta. În niciun caz un schizofren politic nu va fi agreat. Pe Traian Băsescu personal îl interesează iarna anului 2015. Oricând vagoanele de marfă ale Parlamentului, UNPR, UDMR, grupul minoritarilor, se pot desprinde de actuala locomotivă. Să nu uităm că Bruxelles-ul vrea coabitare şi un guvern de largă respiraţie după prezidenţiale.
Eu cred că cel de-al doilea război al Crimeei ne avanteajează pe noi ca naţiune. În sfârşit vin americanii, atât de mult aşteptaţi. Departamentul de stat are nevoie de un partener viguros şi spornic la acţiune. Aşa îmi amintesc cum fostul preşedinte american David Eisenhower a fost sfătuit că planul Marshall nu poate impune decizii politice şi că e nevoie de un interlocutor. Şi atunci cel poreclit Ike ar fi întrebat, conform memorialisticii vremii, ce număr de telefon are Europa?
Şi Traian Băsescu nu va mai fi la celălalt capăt al firului. Dar cine va fi?
Recomandările noastre
