Cazul "Dan Mihalache". De ce nu vreau un președinte slab
- Andreea Udrea, consultant politic
- 30 noiembrie 2014, 06:40
Atunci când am văzut câte pasiuni a generat informaţia că Dan Mihalache va fi noul şef al cancelariei prezidenţiale, am încercat să văd, mai exact, de ce îi deranjează aşa de mult pe unii şi alţii această numire. Poate nu aveam eu suficiente date…
Pe scurt, înţeleg că Dan Mihalache nu trebuie numit în fruntea cancelariei prezidenţiale pentru că a fost apropiat de Năstase, Antonescu şi acum Iohannis, a avut probleme cu ANI şi a participat la suspendarea lui Traian Băsescu din 2012.
Să le luăm pe rând. În primul rând, faptul că a fost consilierul lui Adrian Năstase, pentru ca apoi, peste câţiva ani, să fie numit consilierul lui Crin Antonescu şi acum, cel al lui Klaus Iohannis. Politica nu e mănăstire de maici nicăieri în lume. Îmi amintesc că atunci când Iohannis era în campanie, unii spuneau: nu e suficient de experimentat, nu se pricepe el la politica dâmboviţeană. Acum, păcatul şefului de cabinet este altul: e prea versat, a lucrat prea mult timp în mediul politic. Şeful cancelariei este unul dintre cei mai apropiaţi oameni ai preşedintelui şi persoana în care şeful statului are mare încredere. Oricât de cinic ar suna, cred că este de dorit ca alături de Iohannis să se afle un politician experimentat şi trecut prin multe bătălii politice în prima linie în locul vreunui deontolog care se pretinde imaculat şi care nu s-a aflat în ipostaza de a lua o decizie politică în viaţa lui. Vă reamintesc că timp de 10 ani, preşedintele Băsescu a trecut prin două suspendări şi prin nenumărate momente dificile atât pentru el, dar şi pentru România. Şeful statului, oricare ar fi el, are nevoie de colaboratori experimentaţi în ale politicii.
În ceea ce priveşte problemele cu ANI, da, acesta a fost declarat incompatibil în 2012, dar după 2 ani de zile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a dat dreptate lui Mihalache, el câştigând definitiv procesul cu Agenţia. Cât despre participarea la suspendarea lui Traian Băsescu în 2012, din ce îmi amintesc, acelaşi lucru i-a fost reproşat şi preşedintelui ales de peste 6 milioane dintre români, Klaus Iohannis, dar şi tuturor liberalilor. Ce facem? Aşteptăm o clasă politică imaculată? În logica asta, propun să îl trimitem şi pe Iohannis la Sibiu.
Nu cred însă că Iohannis va ţine cont de toate criticile la adresa oamenilor pe care îi alege pentru a face parte din echipa sa. Cel puţin Dan Mihalache şi Andrei Muraru- pentru a da doar câteva nume- i-au fost vizibil alături în campania electorală. Pe cine să ne aşteptăm să aleagă Iohannis? Pe Mihai Gâdea sau Andreea Creţulescu? Cei mai apropiaţi dintre colaboratorii săi susţin că preşedintele ales este ferm, dur şi discret. Nu ia decizii după şedinţe lungi la care să participe multe persoane, ci preferă să discute cu fiecare în parte. Apoi ia o decizie de care se ţine. Spre exasperarea echipei sale de campanie, dacă Iohannis aprecia că nu trebuie să facă un lucru, atunci nu o făcea, în ciuda insistenţelor apropiaţilor săi. Scurt, fără explicaţii. A fost deseori criticat pentru felul său de a fi, dar, de fiecare dată, răspunsul său era: “Eu aşa sunt, nu am de gând să mă schimb pentru campania asta”. Nu ştiu dacă preşedintele ales va fi “căpos” şi atunci când nu trebuie să fie. Dar ştiu că nu mi-aş dori un preşedinte slab, care să dea înapoi atunci când Antena 3 sau Realitatea TV, de exemplu, îşi arată nemulţumirea faţă de prestaţia sa.
Nu vreau deloc să mă transform în avocatul lui Dan Mihalache. De-abia aştept să taxez derapajele preşedintelui ales şi ale echipei sale de la Cotroceni, atunci când va fi cazul. Până la urmă, acesta este rolul presei. În Statele Unite, preşedintele şi echipa sa sunt supuşi unei evaluări publice informale la 100 de zile de la preluarea Puterii. Nu ştiu dacă noi avem şi trebuie să avem atâta răbdare cu Klaus Iohannis şi stafful său de la Cotroceni, dar poate ar trebui să vedem ce pot face, acum că mai toţi românii spun că au votat cu preşedintele PNL la alegerile de pe 16 noiembrie.