Cabana de la Păltiniş în care a locuit filosoful în ultimii patru ani din viaţă a fost închisă pentru public, dar deschisă pentru doctoranzi.

Oricine nu stă la Păltiniş trebuie să se simtă în exil“, spunea Constantin Noica. Cuvintele sale sunt inscripţionate pe o plăcuţă instalată în faţa cabanei de la Păltiniş, unde filosoful, de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 99 de ani, şi-a petrecut ultima perioadă a vieţii. Până nu de mult putea fi vizitată, însă cabana a fost închisă pentru turişti, după cumpărarea sa de către Fundaţia Humanitas. Proprietarii consideră însă că astfel au redat-o culturii, şi că aşa se împlineşte visul lui Noica.

Fără indicatoare

Dacă nu ai mai fost niciodată la casa Noica din Păltiniş, nu vei şti pe ce alei s-o apuci când cobori din autobuzul care te lasă în faţa unui bar.

Casa lui Constantin Noica este prezentată drept punct de atracţie al staţiunii Păltiniş în toate broşurile sau site-urile turistice. Cu toate acestea, nici un indicator. Singurul indiciu e propria memorie, dacă ai mai călcat pe aici. Dacă nu te înşală, ai să o iei pe o cărare prin pădure, după ce înaintezi mai puţin de un kilometru pe cel mai de jos drum asfaltat. După ce urci printre copaci, vezi cabana. De privit, vei putea privi însă doar exteriorul, recent restaurat, din bârne negre frumos îmbinate. Obloanele maro sunt bine închise, liniştea e deplină. Pustiu.

Cu doar 4-5 ani în urmă, se putea intra în casă. În cămăruţa îngustă, te simţeai de parcă ai fi invadat spaţiul scriitorului: Noica părea să fi plecat într-una din plimbările sale, în timp ce tu rămâneai aşezat pe pat, privind la paltonul din cui, la ochelarii şi pipa de pe masă, la baston. O doamnă amabilă îţi spunea povestea locului unde Noica a locuit ultimii patru ani, locuinţa devenind loc de pelerinaj şi dialog cu discipoli precum Andrei Pleşu sau Gabriel Liiceanu, autor al cărţii „Jurnalul de la Păltiniş“.

Totul este închis

Acum însă, totul e închis. Doar o plăcuţă spune pe scurt istoria. Noica a trăit aici în ultimii patru ani ai vieţii sale, a murit pe 4 decembrie 1987 şi a fost înmormântat, la 3 km, lângă biserica Schitului din Păltiniş. După ce a fost cumpărată de Fundaţia Humanitas în 2000, cabana a fost refăcută în 2004. Tot de atunci accesul turiştilor este interzis. Închiderea casei nu este văzută cu ochi buni de oamenii locului. Cei intervievaţ i spun că turiştii întreabă de cabană şi sunt dezamăgiţi.

Turiştii: „Doar clanţa şi atât!“

„Toţi care vin întreabă, noi îi trimitem, dar nu au ce să vadă. E păcat, măcar o cămăruţă puteau să fi lăsat deschisă. Să se vadă bastonul, paltonul... Casa e prezentată în broşurile noastre ca o atracţie, dar degeaba. De când a fost cumpărată, s-a închis“, spune Maria Oprea-Popa, analist-contabil la un hotel.

„Nu e bine, toată lumea întreabă, dar noi nu ştim detalii, le spunem doar că a fost cumpărată de Liiceanu. Era foarte bine când era deschisă. Vin autocare, mai ales sâmbătă şi duminică e multă lume. Se duc şi o văd pe dinafară. Doar clanţa şi atât!“, spune Liliana Buchi, oficiant la poşta aflată chiar în parcarea unde opresc autobuzele.

„Îmi pare bine că am apucat să văd interiorul casei lui Noica acum câţiva ani, probabil pe ultima sută de metri, înainte să iasă din circuitul turistic. E mare diferenţă între a vedea doar exteriorul unei case ferecate şi interiorul, cu obiectele personale“, mărturiseş te Andrei Rusu, webdesigner.

Proprietarii: „Visul lui Noica“

Deşi închisă pentru turişti, casa este disponibilă pentru doctoranzii în filosofie, noii proprietari considerând că astfel se îndeplineşte visul lui Noica. Aici, la Păltiniş, la «4.000 de picioare deasupra umanităţii», Noica şi-a inventat castelul său. În această cabană locuiesc tineri doctoranzi în filosofie care, pe urmele lui Noica, sunt dispuşi să facă o sărbătoare din fiecare zi a vieţii lor“, stă scris pe plăcuţa din faţa casei, pe care reporterul EVZ a găsit-o închisă.

"Pe Noica îl descopăr de fiecare dată treptat, mai întâi prin fereastra luminată, îngropată în acoperişul de şindrilă, prin merele din geam sau prin cheia lăsată pe din afară în uşă. În cameră este întotdeauna cald şi miroase a tutun de pipă.", Gabriel Liiceanu, „Jurnalul de la Păltiniş“, noiembrie 1980

PARCURS

„Devenirea întru fiinţă“

Constantin Noica s-a născut pe 12 iulie 1909, în Vităneşti, judeţul Teleorman. În 1931 şi-a luat licenţa în filosofie la Bucureşti, după care a urmat studii de specializare în Franţa şi în Germania. Din 1949, a primit 10 ani de domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel, fiind condamnat apoi la 25 de ani de închisoare, din care a executat şase, între 1958 şi 1964. Filosoful a tradus masiv din lucrările clasicilor filosofiei şi a publicat numeroase studii, printre care „Mathesis sau bucuriile simple“ (debutul, în 1934), „Concepte deschise în istoria filosofiei“, „Sentimentul românesc al fiinţei“, „Despărţirea de Goethe“ şi „Devenirea întru fiinţă“. De curând, a apărut, la Humanitas Multimedia, un audiobook cu vocile lui Noica, Liiceanu şi Pleşu: „Trei poeme filosofice pentru S“.

VEZI ŞI: GABRIEL LIICEANU: Cabana Noica - astăzi