Un bucureştean a cumpărat o vilă cu teren în care stau şi aproape 600 de câini, de care nu poate scăpa. Bărbatul ameninţă că-i aruncă în stradă.

A cumpărat o vilă şi un teren, în sectorul 3, şi s-a trezit cu 584 de câini în curte. Aşa povestea un bucureştean, în urmă cu câteva zile, la o dezbatere despre câini şi pisici, găzduită de primărie.

Lumea, în sală, a amuţit pentru câteva secunde. Omul n-a putut să-şi detalieze povestea, deoarece problema a fost considerată o chestiune privată, şi el a fost invitat la o întâlnire separată cu un consilier. Totul a început în anul 2000, când o femeie pe nume Victoria Gheorghe a salvat de la eutanasiere 30 de câini, găzduindu-i în curtea propriei case situate pe strada Pericle Papahagi, nr. 22-24, din sectorul 3 al Capitalei.

De-a lungul vremii, oricine găsea câini, care urmau să fie omorâţi din ordinului primarului Traian Băsescu, îi aducea în curtea lui Vali, aşa cum era cunoscută femeia în comunitatea iubitorilor de animale. Şapte ani mai târziu, numărul câinilor a ajuns la aproape 600, găzduiţi în cuşti amenajate în curtea de 2.000 de metri pătraţi. Se caută proprietarul Proprietara şi concubinul ei, Dumitru Tcaciuc, se decid să vândă totul pentru o casă mai mică şi un adăpost pentru câini în afara oraşului. De aceea, înfiinţează Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Laila”, al cărui preşedinte devine Tcaciuc. Cumpărătorul apare în persoana lui I.P., dar Victoria Gheorghe se îmbolnăveşte şi moare în toamna lui 2007. Formalităţile sunt continuate de fiul defunctei, Sorin Gheorghe, care, din prima tranşă de bani pe care o primeşte din vânzare, îi dă o parte lui Tcaciuc, care se angajează să construiască un adăpost pentru câini.

Omul ia banii, îşi face o vilă în oraşul Pantelimon, cumpără şi o fermă la Dor Mărunt, judeţul Călăraşi (pentru câini), şi dispare. Sau cel puţin aşa crede I.P. „Nu-l mai găseşte nimeni. L-am dat în judecată şi am termen peste două zile, să vedem dacă se prezintă”, spune I.P. Dintr-o căutare pe Google, Tcaciuc apare cu un număr de telefon. Omul dă vina pe fiul defunctei. „Din 400.000 de euro, cât trebuia să-mi dea, mi-a dat doar 180.000 de euro.

Eu am cumpărat ferma de la Dor Mărunt cu banii mei, pentru că am crezut că-mi dă şi restul de bani, în schimb m-am trezit cu mesaje cum că a zburat puiul cu aţa. Aşa că am scos ferma la vânzare”, susţine Tcaciuc, care neagă că ar avea vreo treabă cu câinii, al căror proprietar a fost defuncta Victoria, iar cel care i-a moştenit este fiul ei. „Nu sunt ai mei, să se spele cu ei pe cap!”, conchide bărbatul. Între cosmetice şi medicamente Investitorul, care spune că plăteşte lunar rata de 20.000 de euro la bancă pentru investiţia de care nu se poate bucura, ameninţă că va arunca în stradă câinii, pentru că altă soluţie nu găseşte. Nici directorul Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor (ASA), Simona Panaitescu, nu are vreo soluţie. „Dacă omul îi va arunca în stradă, noi ar trebui să intervenim. Din păcate, ei tot în stradă vor ajunge”, recunoaşte directoarea.

Abandonarea câinilor, susţine Sorina Hanea, preşedinta Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor, l-ar putea duce pe proprietar, potrivit Legii „Marinescu”, în închisoare de la 3 luni la 3 ani sau la amendă penală între 1.000 şi 10.000 de lei. Numai că I.P. nu este proprietarul câinilor şi, aşa cum recunoaşte şi Panaitescu, nu poate fi sancţionat în vreun fel.

Mai mult, proprietarul spune că în curtea lui chiar doamna Hanea are câţiva câini, pentru care a semnat când i-a luat de la ASA. Mai nou, omul s-a trezit cu înştiinţare de la Primăria Sectorului 3, cum că animalele deranjează vecinii. În zonă sunt câţiva muncitori care ridică un sediu farmaceutic, iar vizavi e reprezentanţa unei firme de cosmetice.

APOCALIPSA CANINĂ Păziţi de un măcelar ca să nu se mănânce între ei Dincolo de răfuielile prin tribunale şi primărie, realitatea din Pericle Papahagi este de coşmar. Câinii locuiesc o parte în cuşti, unii în curte, iar alţii în casa cu două etaje şi geamuri termopan. Le dă de mâncare Iancu Gheorghiţă, fost măcelar, un om căruia îi refuzi politeţea de a-i întinde mâna când faci cunoştinţă.

Câinii îşi fac nevoile pe unde apucă, iar mirosul nu te lasă să stai mai mult de câteva minute în curte. Gheorghiţă rezistă aşa de mai bine de patru ani, pe acelaşi salariu de 500 de lei, plătiţi până acum un an de defunctă, iar acum nu se ştie de cine. Spune că nu s-a îmbolnăvit de pe urma câinilor, deşi doarme cu ei în aceeaşi cameră, pentru că are un antidot: ţuica zilnică. Dacă el nu ar fi, câinii s-ar mânca între ei, în parte şi din cauza hranei insuficiente. Animalele trăiesc prin bunăvoinţa unor ONG-uri şi mila unor italieni şi olandezi.

„Am făcut scrisori peste tot pe unde cunosc. S-au sesizat nişte iubitori de animale din Italia şi Olanda şi trimit, ocazional, hrană uscată”, spune Sorina Hanea, preşedinta Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor. Problema a ajuns şi la urechile lui Brigitte Bardot, care trimite bani pentru 1.500 kg de hrană uscată pe lună, dar care se pare că nu ajunge la animale, spune I.P., tot din „grija” lui Tcaciuc, cel care ar trebui să livreze hrana. „Din martie 2008, câinii n-au mai mâncat mâncare adusă de el”, suţine bărbatul.