Un capac de borcan este echivalentul unui loc de casă. Așa au fost mințiți romii din Jilava de primarii lor. Acum au case, au stradă betonată, dar fură curent pentru că nimeni nu le-a pus contoare. Se întâmplă în România.

Oriunde în lume, atunci când îţi construieşti o casă, ai un act care să dovedească proprietatea terenului de sub ea. Un testament, o moştenire, un act de vânzare- cumpărare, o împroprietărire de stat, mă rog, o hârtie acolo. Există, însă, un loc pe planeta noastră, unde niște oameni și-au ridicat casele având ca unic act un capac de borcan. Dar nu orice fel de capac, ci unul de bulion! Nu este vorba de vreo ţară pierdută în buricul Pământului, ci de una membră a UE. România! Şi nu într-un ţinut uitat de vremuri, ci la câţiva kilometri de Bucureşti.

Ca-n Vestul Sălbatic

În 2004, un candidat la primăria comunei Jilava le-a promis ţiganilor din sat că, în schimbul voturilor, îi va împroprietări cu locuri de casă. Țiganii l-au votat și primarul ales de mâna romilor a împărțit un teren de zece hectare în 199 de loturi. Fiecare avea în mijloc un țăruș cu un număr. La cum să le dea o hârtie la mână, nu s-a gândit prea mult. Majoritatea dintre etnicii minoritari ştiau despre lege cam cum ştie barza săşi facă cuib. Aşa că, în loc de un act, le-a dat ţiganilor câte un capac de borcan cu un număr scris cu carioca. Apoi, ca în Vestul sălbatic, şi-au luat în primire „proprietatea”. Primarul le-a zis: „Construiți!”. De bună credință, oamenii șiau ridicat casele. Numai că, odată mutați în ele, au descoperit adevărata bubă. Dacă apă aveau din puţurile săpate în bătătură, la curentul electric nu se puteau branşa decât prin furt. ENEL-ul n-a înţeles că un capac de borcan poate ţine loc de act de proprietate! Iar de atunci până azi, de două-trei ori pe an, cei 500 de ţigani se trezesc cu noaptea- n cap şi mascaţii la uşă, ca să fie debranşaţi de la curentul pe care, de nevoie, îl fură. Un război de gherilă urbană, fără sfârșit, ca în Palestina. Numai că aici „no man’s land”-ul se numește: „La Capace”!

Ambalaj de bulion, în loc de acte

În curte la Lucian Didei, zis Mardiu, un ţigan de 30 de ani, cu doi copii şi şomer, e talkshow mare. Parteneri la dezbatere sunt conaţionalii săi Ionel Florea, poreclit Fleașcă, ex-muncitor la fostul combinat de cauciuc din Jilava, şi el cu doi copii, şi Marian Ivan – de 40 de ani, cunoscut drept Coco, în prezent „strângător de deşeuri” la groapa de gunoi din spatele caselor lor. Villiam Oaie, reprezentantul Partidei Romilor pe Ilfov, ni-i recomandă drept lideri informali ai cartierului jilăvean „La Capace”. Fleaşcă vorbeşte cel mai aplicat. „În 2004 stăteam la părinţi cu toţii. Ne-a manipulat Ionel a lu’ Lolea, fostu’ primar Gheorghe Ion, în campania electorală! Ne-a adunat la şcoală, a făcut un tabel şi ne-a dat nişte capace de bulion cu numere de la unu la 200”, se strâmbă Fleaşcă. Între timp, ţiganii şi-au mai vândut unii la alţii loturile aşa că azi cartierul numără 150 de gospodării şi vreo 500 de suflete. „Loturile erau de 12 metri pe 21 şi cu capacul am găsit ţăruşul care corespundea... A zis: «Băieți, puneți mâna și construiți!». Deci n-am intrat abuziv! Într- un an, doi, le-am ridicat, cu bani de la bănci, cum era p-atunci. Acte nimic, în afară de un proces-verbal şi capace... Păi, nouă capace neau trebuit?”, se oftică ţiganul.

FOTO: Coco își prezintă „actul de proprietate”: capacul de borcan de bulion

De atunci, de ţigani îşi mai aduce aminte primăria doar în campanie: „Ne iau cu mașinile și ne duc la vot! Că, cică, dacă nu mergem, nu ne face acte și ne dărâmă!”.

„Ne-au branșat în campanie și dup’aia au trimis mascații!”

„La Capace” e un cartier în toată regula. Au două străzi mai mari, din care una cu drum betonat şi alta doar pietruit şi, culmea, cu numere poştale la case! Aia mai acătării e botezată, ironie, Prelungirea Primăverii... E mai curat pe stradă ca în Militari, de pildă și casele sunt fără turnulețe, sau alte farafastâcuri excentrice specifice etniei. Atâta doar că toate sunt netencuite. Nu se vorbeşte ţigăneşte şi pirandele n-au fuste colorate, că sunt cu toţii „românizaţi”. Au şi stâlpi de electrificare. Numai contoarele au lipsit dintotdeauna! Coco, la bustul gol şi transpirat leoarcă, se ambalează şi el: „În 2008, stâlpii... Ne-au folosit iar în campanie! Ne-a dat drumu’ la curent, primăria, cu contor comun!”. Mardiu, care recunoaşte că porecla îi vine de la faptul că n-a fost străin de mardeală, pune gaz pe foc: „Primăria a zis că plătește ea, că noi n-avem niciun act! Era iarna, înainte de alegeri. Dup’ia, au trimis mascații să ne debranșeze și ne-au cocoșat cu amenzi și de 300 de milioane de lei vechi!”. Coco mai să se înece cu fumul de la ţigară: „Ba, sunt unii cu amenzi de 5-6 miliarde!”.

Țigănia și ștampila primăriei

Pe Adrian Mladin, primarul condamnat, dar încă în funcție, al Jilavei, nu l-am găsit la serviciu nici dimineață, nici după-amiază. Fostul viceprimar Pantelie Sfia, actualmente consilier, a prins de veste că a venit presa în țigănie și a dat o tură prin „La Capace” cu un Volkswagen Passat. A refuzat orice comentariu. Pe ex-primarul Gheorghe Ion, alias Ionel a lu’ Lolea, cel care a împărțit țiganilor, acum 15 ani, capacele de proprietate, l-am găsit în primărie. Când ne-a văzut, a fugit. Doar vicele Ilie Ionescu, primar interimar în trei rânduri, de când cu arestul edilului Mladin, a vorbit câte ceva. „Ei nu sunt în legalitate, deși au fost de bună credință! Inițiativa primarului Ion a fost bună, dar nu s-a finalizat nimic! A rămas în coadă de pește... Prin 2012, ca primar interimar era cât p-aci să conving ENEL-ul să le bage curent. După o săptămână m-au schimbat și, între timp, s-au schimbat procedurile! Suntem ca la început. Ar trebui ca Guvernul să dea o Ordonață prin care cei cu case deja construite să fie puși în legalitate de primărie! Dar cu obligația să nu înstrăineze terenul 20 de ani”.

Un țigan acuză: „Premierul și președintele tac mâlc!”

Cel care s-a zbătut cel mai mult pentru soarta țiganilor din „La Capace” este jilăveanul Villiam Oaie, conațional deal lor, șef al Partidei Romilor pe Ilfov și mai-mare al salubrității din Jilava. A făcut memorii peste memorii, toate cu același rezultat: zero! Villiam Oaie e indignat: „Eu personal le-am scris premierului și președintelui. Am expus situația dramatică a acestei comunități. Mi s-a răspuns formal. Nu ni s-a dat nicio soluție! Ni s-a reiterat ce știam deja. Și anume că solicitarea nu poate fi luată în considerare din cauza faptului că locuințele romilor sunt amplasate ilegal. Or, noi tocmai asta vrem! Intrarea în legalitate cu sprijinul efectiv al Guvernului!”.

Bebeluş orb, paralitic şi fără mâna dreaptă

Dar cel mai amărât e Marian Nicolae, zis Mucioasa. Are 36 de ani, e negru ca un tăciune, palmele ca nişte cazmale – de la muncă grea – şi şase prichindei acasă. În curtea coșmeliei sale, pe vreo trei sârme, sunt atâtea rufe la uscat ca la o spălătorie. „Nu puteți să mă ajutați să ajung și io la Măruță, la ProTV?”, își frânge mâinile săracul. Carte nu prea are şi la muncă nu-l ia niciun român: „Dacă mă vede că-s ţigan negru nu mă angajează, că zice că fur... Avem toţi cinci degete la fiecare mână şi nu ne potrivim om cu om!”, mai că-l ia plânsul pe bietul ţigan. Trăiesc cu toţii din indemnizaţia copiilor.

FOTO: „Mucioasa” și familia sa. Cel mic are 11 luni. S-a născut orb, fără o mână și cu piciorușele strâmbe

Numai că nu toţi au degete la mâini. Ultimul său copil, Ionel, un sugar de 11 luni, s-a născut fără mânuța dreaptă, cu pareză pe aceeași parte, cu labele piciorușelor strâmbe și, pe deasupra, și orb. „Doctoru’ nu ne-a zis nimica!”, o umflă plânsul pe nevastă-sa. Dar ţiganul nu-i ca alţii, să-şi lepede copilul: „O să-l creștem ca pe ceilalți”. În casă are lumânări, că nu se știe când vin mascații să-i lase pe întuneric.

Puradei cu zece pe linie la şcoală

Curticica lui Mardiu se umple de puradei. În „La Capace” toţi copiii merg la şcoală sau la grădiniţă. „Avem şi premianţi!”, se laudă ţiganii. Andrei Baciu, de 12 ani, a terminat a VI-a al patrulea din clasă. Scoate carnetul de note și se fălește: „Mie-mi place istoria și fotbalul”. E singurul țigan din clasa lui. Iar băiatul lui Coco, Andrei, a terminat a IV-a cu FB pe linie! A luat doar premiul II, că n-am mai dat şpagă la învăţătoare!”, se zborşeşte Coco. Băiatul lui Mardiu o rupe binişor pe englezeşte. La o întrebare mai grea se blochează, timid: „Tati știe mai bine!”.

Actualul primar, Adrian Mladin – condamnat nedefinitiv la şapte ani de puşcărie pentru luare de mită – le-a făcut, la un moment dat un contract de comodat, pe câteva luni, pentru pământul de sub casele lor. Numai că şi actul acela era ilegal, că nu a fost contrasemnat de secretarul primăriei. Un alt fost primar le-a zis că dacă le dă o amendă pentru că au construit fără autorizație o să le facă acte. Țiganii au fost de acord și tot cu capacul de borcan au rămas! Dorina, nevasta lui Fleaşcă, sare ca arsă: „Nici amendă nu ne-a dat, nici acte n-am văzut!”.

TV prin cablu, fără curent

Şi războiul tot continuă. Ei se branşează ilegal, mascaţii cu cei de la ENEL îi debranşează şi, în pauze, au lumină de la generatoare – la cei mai înstăriţi, până la baterii de maşină şi lumânări la sărăntoci. „Toată lumea știe că suntem obligați să furăm curent! Dar vrem să intrăm în legalitate! Acu’ iar suntem branșați ilegal... Au desfiinţat transformatorul, dar am tras cabluri din sat... De 11 ani, aşa ne chinuim!”, se amestecă, pestriţ, vocile amărâţilor.

Apă au din puţuri. Dar şi aia le îmbolnăveşte copiii. „Ne-am făcut fântâni. Da’ apa miroase a gaz și a motorină, că s-a infiltrat în freatică! Se ridică la suprafață în găleată! O folosim, după ce o decantăm la spălat şi udat grădina, da’ăia mai săraci o mai şi beau! S-au îmbolnăvit copiii, că nu toţi are posibilitate la apă la bidon”, se înfoaie nevasta lui Fleaşcă.

FOTO: Degeaba și-a făcut Fleașcă vilă la Jilava. N-are curent decât de furat

Acum şapte ani, deşi nu e nimeni proprietar cu acte în afară de celebrul capac, primăria le-a tras drum betonat! „Plătim gunoiu’, cablu’, de ce n-am plăti și la curent!?”, se supără Mardiu pe viață, în timp ce se uită la o emisiune despre pescuit pe imensa plasmă amplasată în umbrarul din curte.

Slugi la căldărarii din Sinteşti

Ţiganii din „La Capace” nu-şi cunosc originile. Sunt ortodocşi, cu câţiva pocăiţi, de culoare, acolo. Au și biserică de lemn pentru ei: „Da’ popa vine doar când îl chemi și îi dai bani”, sunt resemnaţi minoritarii. Fleaşcă zice că bunicii săi făceau cărămizi şi cuptoare din cărămidă, dar tradiţia s-a pierdut: „Suntem ţigani românizaţi”. Altă dezbatere: romi sau ţigani? Marian Marin, zis Mani, un motostivuitorist de 27 de ani, cu doi copii în bătătură, e de părere că ţigan e un cuvânt rău: „Păi dacă îi zici lu’ unu’: «Bă, țigane!», se supără, că e de rău, de hoție și alte alea rele!”.

Ţiganii din Jilva nu sunt precum vecinii căldărari din Sinteşti. „Noi am muncit la ei ca slugi: şoferi, salahori, multe... Ei n-au carte, da’ au bani! La noi se aplică invers proverbul! Adică: «Ai carte! N-ai parte!»”, se bosumflă Fleaşcă. Are o casă frumoasă, cu etaj şi mansardă. L-a costat 1,5 miliarde la banii din 2007, dar tot nu a terminat-o, că-i netencuită. Acum nu mai face nici jumătate din cât a băgat în ea. La Sintești, majoritatea romilor sunt neștiutori de carte. În „La Capace”, toți au minim opt clase și, cei mai răsăriți, liceul.

În „La Capace” nu se fură

În tot cartierul „La Capace” nu găseşti nici măcar un găinar. „La noi e infracţionalitate zero! N-are nimeni puşcărie! Oamenii munceşte, că au famelii şi copii”, se mândresc ţiganii. Se apropie prânzul și Mardiu scoate din congelator o duzină de carași frumușei. Se naște pe loc o altă polemică: prăjiți sau saramură? Verdictul împacă pe toată lumea: „Şi-aşa, şi aşa!”. Îi lasă la soare cu un praf de sare, să se plouă în gură. „Păi, fără curent la frigidere aruncăm mâncarea, că se strică! Copiii trebe spălaţi şi mai avem şi serviciuri”, sar pirandele cu gura. Dar ele sunt printre cele înstărite, cu bărbaţi decurcăreţi. Câteva case mai încolo, Daniela Ungureanu o are în vizită pe Florina, gravidă într-a opta, care are o burtă cât o geamandură, de zici că o să facă tripleți. Bărbată’său e în Germania, la muncă. Are curent că au ajutat- o vecinii. Oftează: „Instalaţia în casă e făcută, da’ noi tot trebe să furăm...”.