Carmen Brumă, detaşată doi ani la Moscova

Carmen Brumă, detaşată doi ani la Moscova

A fost „detaşată” vrând-nevrând la Moscova pe când era o promiţătoare „Miss Adolescenţa”, şi-a dat BAC-ul în limba lui Tolstoi şi a fost multă vreme mamă-surogat pentru fratele ei mai mic, după întoarcerea din Rusia. Carmen Brumă ne-a vorbit despre păţaniile ei din altă lume, cu o vervă mai dificil de detectat la pupitrul ştirilor sportive ale Realităţii TV.

Carmen Brumă, prezentatoarea ştirilor sportive şi a „Brumei de nutriţie” de la Realitatea TV, a locuit doi ani şi jumătate la Moscova, pe vremea când tatăl ei, ataşat militar, a fost trimis să lucreze în capitala Rusiei. Chiar dacă amintirile sale din acea perioadă i-au lăsat un gust amar, Carmen se gândeşte că n-ar strica să revadă locurile care i-au dat atâta bătaie de cap.

Frustrare şi ciocolată

„La Moscova m-am îngrăşat, pentru că m-am refugiat în mâncare. Eram în clasa a IX-a şi mă aflam pe culmile gloriei mele adolescentine. Intrasem în finala concursului „Miss Adolescenţa”. Eram vedeta liceului. Ai mei nu m-au lăsat însă să particip la această finală pentru că urma să ne mutăm în Moscova, nu se ştia pentru cât timp, poate pentru patru ani. Eram teribil de frustrată că ratasem concursul. A fost o formă de protest idioată, cea mai proastă soluţie pe care o puteam alege. Trebuia să mă refugiez în ceva şi am ales ciocolata”, povesteşte vedeta.

Ne puteți urmări și pe Google News

Nimic din ceea ce a văzut acolo nu a impresionat-o, cu atât mai mult cu cât limba rusă îi era străină, iar frigul cumplit o făcea să stea mai mult în casă. Carmen nu mai avea ochi nici pentru turlele de poveste ale Kremlinului, nici pentru colegii din liceul în care urma să înveţe limba lui Tolstoi, cot la cot cu nativii ruşi. „La început nu mi-a plăcut nimic, uram fiecare colţişor, mai ales temperaturile acelea incredibile, de -30 de grade, când se întrerupea şi activitatea în şcoli. Îmi apăreau pete de degerături pe faţă dacă ieşeam puţin din casă”, îşi aminteşte Carmen.

„Am făcut armata de mică”

În paralel cu liceul moscovit, adolescenta de atunci urma şi cursurile de la Liceul Cervantes, în Bucureşti. Se întorcea şi în România ca să îşi echivaleze materiile, în aşa fel încît să nu se piardă nimic. Iar dacă i-ar mai fi trecut prin cap să fenteze învăţătura, s-ar fi ales imediat cu un perdaf pe cinste din partea tatălui ei.

„Tatăl meu era foarte disciplinat şi ne-a impus şi nouă, copiilor, acest lucru. Am făcut armata de mică!”, povesteşte râzând. „Mi-am dat BAC-ul şi în lim ba rusă, norocul meu a fost că profesorii nu m-au notat com parându-mă cu ai mei colegi născuţi acolo, ci au ţinut cont de efortul pe care l-am făcut ca să învăţ şi să mă adaptez”, continuă ea.

Mamă de frate

Din fericire, calvarul nu avea să dureze prea mult, pentru că după doi ani şi jumătate de trai în capitala rusească, părinţii au trimis-o în România să-şi termine studiile liceale. „Ai mei m-au trimis înapoi în ţară cu fratele meu. «Ia ai tu grijă de ăsta mic, ai grijă să iei şi examenul de BAC şi să intri şi la facultate». Eu aveam pe atunci 18 ani, fratele meu 14. El era într-o perioadă zbuciumată, plină de răzvrătiri, iar mie îmi revenea sarcina să-l potolesc; eu care nu ştiam nici ce caut în propria-mi viaţă! Odată l-am găsit cu un cui înfipt în sprânceană, era un piercing. Nu prea ţinea cont de mine, dar inventasem nişte metode infailibile să-l potolesc”, povesteşte Carmen.

Tumultuoasa perioadă a liceului a transformat-o în femeia disciplinată şi responsabilă care este acum. Tot prin disciplină a reuşit şi performanţa de a a da jos kilogramele acumulate după plecarea din ţară.

„A fost cam crud şi brutal modul în care mi s-au întâmplat toate aceste lucruri. Dar e perioada care m-a modelat şi m-a transformat dintr-un copil într-o tipă responsabilă. Acum aş vrea să revăd Moscova, sunt convinsă că aş vedea totul cu alţi ochi”, concluzionează Carmen. INTERVIU RAPID

Vroia să fie Angela Similea

EVZ: Ai vrea să revii la emisiunile de divertisment? Ai primit propuneri de la alte televiziuni? Carmen Brumă: Propunerile de la alte televiziuni vin pentru zona aceasta a divertismentului, deşi eu de 7-8 ani, de când s-a terminat cu „Matinalul”, nu am mai făcut divertisment. Nu mi-ar plăcea să fac divertisment.

Te-ai duce înspre emisiuni mai sobre, poate cu subiect politic? Doamne fereşte! Decât o emisiune cu subiect politic, mai bine una despre creşterea viermilor de mătase! Aş face emisiuni care au legătură cu sănătatea, cu promovarea mişcării, emisiuni în care informaţia să fie pe primul loc şi din care omul să rămînă cu ceva. Şi cred că mi-ar fi jenă să întreb pe cineva „Cu cine eşti?”, „De ce eşti cu cine eşti?”, „Ce cadouri îţi face?”. Nu poţi să faci emisiuni, să pui întrebări când ţi-e jenă.

Cum a fost, acum 7 ani, trecerea de la emisiunea matinală la ştiri? Am avut o problemă cu prompterul. La început preferam să-mi învăţ ştirile pe dinafară. Avem pe atunci prompter de mână, îl ţineai în mână şi trebuia să-l poziţionezi astfel încât să nu se vadă. Nu reuşeam să mă coordonez prea bine.

Te uiţi la televizor, îţi ocupă mult timp? Sunt o tipă ancorată în realitate. Mi se pare necesar să fii conectat la ceea ce se întâmplă în jurul tău, fie că eşti, fie că nu eşti de acord cu ceea ce se petrece. La urma urmei, lucrez în televiziune, deci trebuie să fiu la curent cu ce se întâmplă în televiziuni şi la televizor. Urmăresc în special ştirile.

Care este ultimul film care te-a impresionat? Mi-a plăcut foarte mult „The Wrestler”. Impresionant a fost Mickey Rourke, păcat că nu a luat Oscarul.

Ce-ţi doreai să te faci când vei fi mare, în faza de dinaintea obsesiei slăbitului? Îmi doream foarte mult să fiu Angela Similea. Cântam cu deodorantul pe post de microfon. La „Steaua fără nume” şi la festivalurile din vremea aceea, scena era întotdeauna mărginită cu beculeţe. Eu aşezam instalaţia de pom pe covor şi mă mişcam în perimentrul delimitat de aceasta. Nu vroiam să cânt, ci să fiu Angela Similea. Îmi plăcea eleganţa ei, era foarte rafinată.