Ajuns printr-un concurs de împrejurări la Unirea Urziceni, brazilianul Ricardo Gomes este considerat în prezent cel mai bun „închizător” din Liga I la fotbal.

Unirea Urziceni a intrat în istoria fotbalului românesc drept cea mai surprinzătoare campioană din toate timpurile. Performanţa ialomiţenilor pregătiţi de Dan Petrescu este cu atât mai meritorie cu cât ea a fost reuşită cu un lot lipsit de vedete, format mai degrabă din jucători „expiraţi” sau neinteresanţi. „Dacă scăpăm de retrogradare, va fi mare lucru”, gândea cu voce tare, la începutul sezonului, „Bursucul”. Acum mai puţin de două săptămâni, fostul mare internaţional a băut şampanie din cupa rezervată campionilor României, arătând tuturor că e cel mai bun produs în materie de antrenorat al „Generaţiei de Aur”.

Pentru a atinge această uluitoare performanţă, a fost nevoie ca Petrescu să scoată din „joben” câţiva fotbalişti. Unul dintre ei este Ricardo Gomes. „Închizătorul” a fost unul dintre cei mai constanţi jucători ialomiţeni în sezonul recent încheiat. Brazilianul are o poveste uluitoare, pe care EVZ v-o prezintă în premieră.

Recomandat de un cumnat

Ricardo Gomes Vilana a ajuns la Unirea Urziceni la puţin timp de la promovarea echipei pe prima scenă a fotbalului românesc. „Aveam un cumnat care juca la Unirea. Leandro îl cheamă. El m-a recomandat antrenorului de atunci (n.r. - Costel Orac). Eu jucam undeva în Elveţia, la Malcantone Agno. Era frumos acolo, dar doream mai mult”, îşi aminteşte Ricardo Gomes.

„Să vină, n-avem nimic de pierdut, mai ales că e liber de contract”, i-a spus Orac lui Leandro. Acesta şi-a sunat cumnatul în Elveţia şi i-a dat de veste: „Ai verde, poţi veni!”. Ricardo a ajuns la Urziceni, a făcut impresie bună şi a fost angajat, primind un salariu ridicol, 25.000 de euro pe sezon. Înţelegerea dintre brazilian şi gruparea ialomiţeană s-a întins, iniţial, pe doi ani.

A stat pe tuşă şase luni

O accidentare gravă părea că va pune capăt, prematur, carierei lui Ricardo în România. În plus, la echipă fuseseră instalaţi un nou antrenor, Dan Petrescu, şi un nou manager general, Mihai Stoica. „Bursucul” na avut nimic de obiectat în privinţa situaţiei lui Gomes şi l-a aşteptat săşi revină. Iar Ricardo s-a lăsat aşteptat! În vara anului 2007, ca orice brazilian care se respectă, Ricardo a uitat să vină la reunirea lotului. Dan Petrescu a plecat fără el în stagiile de la Poiana Braşov şi de la Kaprun (Austria).

Într-un final, Ricardo l-a sunat pe directorul general Felix Grigore. „Mister, vreau să mă prezint la echipă, dar nu ştiu unde şi când”, au fost cuvintele lui Ricardo. Dornic să-i dea o lecţie pentru indisciplină, Dan Petrescu a acceptat ca Ricardo să se prezinte în cantonamentul din Austria. După primele două meciuri de verificare, în care brazilianul a fost titular, Dan Petrescu şi Mihai Stoica se uitau, uluiţi, unul la celălalt. „Unde a fost ăsta până acum?”, s-au întrebat oficialii ialomiţeni, după care s-au felicitat că nu au renunţat la el.

Samba pentru moldoveni

Ricardo a devenit, într-un timp foarte scurt, o piesă de bază în angrenajul echipei lui Dan Petrescu. Angajamentul său ieşit din comun ia adus însă şi deservicii. Acum un an şi jumătate, la un meci cu Dinamo, disputat la Urziceni, Gomes a fost eliminat pentru un fault dur asupra lui Boştină. Decizia „centralului” Istvan Kovacs l-a nemulţumit atât de mult pe „Meme” Stoica, încât oficialul ialomiţean a dat buzna în loja dinamovistă protestând, sfârşind însă prin a ieşi „tăbăcit” de Cristi Borcea şi Gigi Neţoiu.

Aproape trei ani, Ricardo şi-a pregătit un dans pentru a celebra primul său gol marcat în tricoul Unirii. Ghinionul a făcut ca meciul în care a spart gheaţa, cu Poli Iaşi, în deplasare, să nu fie televizat, astfel că samba brazilianului a fost gustată doar de spectatorii moldoveni.

SUD-AMERICANUL DIN PIAŢA OBOR

„Îmi place în România”

„E cel mai bun mijlocaş la închidere din fotbalul românesc”, spun coechipierii despre Ricardo. „Nu e chiar aşa”, răspunde, cu modestie, sud-americanul. Tot timpul cu zâmbetul pe buze, Gomes pare să se fi adaptat perfect la viaţa din România. Locuieşte în zona Pieţei Obor, a învăţat să vorbească foarte bine româneşte, întârzie, ca orice jucător brazilian, la reuniri atunci când revine de-acasă şi recunoaşte că nu i-a trecut prin minte că va fi vreodată campion în Liga I

. „Este incredibil ceea ce mi se întâmplă. Mă bucur şi pentru mine, dar mă bucur şi pentru restul băieţilor. Am găsit aici un grup extraordinar. Suntem prieteni”, ne-a dezvăluit Ricardo. „Abia aştept să plec acasă. Nevasta mi-a născut al doilea copil. Are două săptămâni. Mă duc să-i agăţ de gât medalia de campion şi să-i povestesc ce am făcut în România”.