Liderul nazist Heinrich Himmler a ordonat crearea bordelurilor în lagăre in 1941. Teoria lui era că prizonierii bărbați vor lucra mai mult daca li se vor oferi stimulente sexuale. Pe măsură ce ororile din lagărele lui Hitler începuseră să iasă la iveală, bordelurile au devenit un subiect tabu.

Majoritatea femeilor care le-au populat erau prea speriate de această experiență pentru a vorbi, în timp ce deținuții bărbați, care au profitat, au tăcut din rușine.

O expoziție din cadrul lagărului de concetrare pentru femei de la Ravensbrueck, în nordul Berlinului, a scos la lumină, în urmă cu câțiva ani, bordelurile și a dezvăluit încercarea sinistră a naziștilor de a manipula sexualitatea prizonierilor.

Unul dintre bărbații care a rupt tăcerea a fost un prizonier de la Buchenwald, olandezul Albert van Dijk.

"Am ridicat adesea subiectul despre <<blocul special>> în cadrul întâlnirilor foțtilor deținuti de la Buchenwald, dar nimeni nu a vrut niciodată să discute sau îmi spuneau că m-am înselat", spunea fostul deținut. Ajuns la vârsta de 83 de ani, el își amintea cum la 18 ani, în contextul disperării și degradării din lagăr, și-a pierdut virginitatea cu o prostituată blondă, Frieda, într-un "bloc special".

Prea slăbiți pentru sex

Deși prostituția era interzisă de către naziști, ofițerii de elită SS au înființat o rețea de bordeluri pentru soldații germani, prizonieri și cei care prestau muncă forțată cu scopul de a elimina homosexualitatea.

Începând din 1942, între 200-300 de prizoniere care nu erau de origine evreiască din lagăr au fost forțate să lucreze în bordelurile a 10 lagăre din Germania, Austria și Polonia. Aproape toate au fost închise din motive "anti-sociale".

La început, unele femei s-au oferit voluntare pentru a lucra ca prostituate, fiind informate în mod eronat că vor fi eliberate dupa șase luni. Mai târziu, au fost recrutate cu forâa chiar și din zona dispensarului lagărului.

Deși femeile primeau mâncare ceva mai bună și puteau purta haine civile, munca le-a redus mai mult la degradare fizica. Multe dintre acestea au fost contaminate cu diferite boli transmise pe cale sexuală, au fost supuse unor experimentelor medicale sau au fost forțate să facă avorturi.

Fiecare femeie folosea o camera mică, unde prizonierii, dupa o examinare succintă, erau lăsați pentru 15 minute. Gardienii priveau pe gaura cheii pentru a verifica daca actul sexual avea loc în poziție orizontală, așa cum prevedeau regulile.

Dupa o zi întreagă de muncă, femeile mai petreceau doua ore pe noapte pentru a-i distra pe prizonieri. Cei care veneau la ele dețineau poziția de cei mai privilegiați în ierarhia prizonierilor și aveau parte de cele mai bune alimente. Majoritatea prizonierilor erau prea slăbiți pentru a putea întreține relații sexuale.

Frieda

Frieda a fost prima femeie pentru Van Dijk. S-a văzut cu ea vreme de șase luni. El era un adolescent, trimis la Buchenwald pentru ca a încercat să evadeze dintr-un detașament de muncă forțată și pentru că a făcut trafic cu rații de alimente destinate evreilor din lagăre. Era fascinat de ea. Ea îi aprecia timiditatea.


"Într-o zi am fost trimis să fac curățenie în bloc ți m-am trezit singur cu ea… Mi-a dat Schnaps, fum de țigară în gură, și am aterizat în pat. A fost prima dată, iar așa ceva nu uiți niciodată", povestea Van Dijk. Mai târziu, a trebuit să plătească la fel ca și ceilalți ca să o vadă pe Frieda, un privilegiu pentru că nu era închis din motive rasiale sau politice. "Rudelor le era permis să îți trimită bani, într-un cont special pentru a putea fi cheltuiți în lagăr", își amintea Van Dijk. Cu o eficiență grotescă, administratorii SS ai lagarului facturau uneori pentru familiile prizonierilor serviciile din bordel. Alți prizonieri i-au spus că ar trebui sa îi fie rușine pentru că a cheltuit banii mamei lui în bordel, dar într-un mediu în care exploatarea sexuală era frecventă, iar bărbații tineri erau tranzacționați pentru favoruri sexuale, Van Dijk nu a văzut nimic în neregulă.

"Unii tineri o făceau cu prizonieri mai în vârstă pentru un colț de pâine în plus. Eram tânăr și naiv și credeam că Frieda era interesată de mine", își amintea el.

Dupa eliberare, prizonierii care au prestat muncă forțată au început să lupte pentru obținerea de compensații. Dar femeile care au lucrat în bordeluri au constatat că nu puteau solicita daune din cauza faptului că munca lor a avut un caracter "voluntar". Altele, temându-se de etichetare și de disprețul pe care l-au atras din partea celorlalți prizonieri au preferat să păstreze tăcerea.

Expoziția de la Ravensbrueck, loc unde zeci de mii de femei au fost ucise, au murit de foame sau din cauza unor boli, prezenta, la deschidere, câteva secvențe video cu foști prizonieri care își aminteau de bordeluri și victimele lor precum și de chitanțele ce li se dădeau pentru a avea relații sexuale.

Te-ar putea interesa și: