Bovine. Sursă foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
România a notificat Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OMSA) cu privire la apariția unui focar de boala limbii albastre (febră catarală ovină) la bovine, în sud-vestul țării, a anunțat miercuri instituția. Cazul survine pe fondul extinderii virusului care afectează rumegătoarele în mai multe state europene, potrivit Reuters.
Focarul a fost depistat în județul Gorj
Serotipul 3 al bolii limbii albastre a fost confirmat recent la zece animale din patru ferme și gospodării din județul Gorj, potrivit Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OMSA), cu sediul la Paris. Informațiile au fost transmise de autoritățile sanitar-veterinare din România, care au precizat că măsurile de izolare și monitorizare a zonelor afectate au fost deja puse în aplicare pentru a preveni extinderea focarului.
Fenomenul nu este unul izolat la nivel regional. În ultimele luni, mai multe state europene au raportat apariția bolii: Ungaria a confirmat, în septembrie, primul său focar din ultimul deceniu, în timp ce Bulgaria și Slovenia au anunțat cazuri similare în iulie și august, la ferme de ovine. Specialiștii atrag atenția că răspândirea virusului este favorizată de insectele vector, în special țânțarii și muștele, care transmit boala între animale.
Boala limbii albastre afectează în principal rumegătoarele domestice — ovine, bovine și caprine — și poate fi mortală în formele sale severe. România s-a mai confruntat cu astfel de cazuri, cel mai recent în urmă cu cinci ani, când un berbec din satul Turcești, județul Vâlcea, a fost diagnosticat pozitiv. Atunci, autoritățile au impus restricții de circulație pentru animale și au notificat organismele veterinare internaționale.
Bovine. Sursă foto: Freepik
Ce este boala limbii albastre
Boala limbii albastre, cunoscută și sub denumirea de Bluetongue, este o afecțiune virală gravă care afectează în special animalele rumegătoare – oi, vite, capre și cerbi. Boala este cauzată de un virus din familia Reoviridae și este transmisă prin înțepătura unor insecte mici din genul Culicoides, asemănătoare țânțarilor. Este important de precizat că boala nu se transmite la oameni și nici de la un animal la altul prin contact direct, fiind răspândită exclusiv prin intermediul acestor insecte.
Cum se manifestă boala limbii albastre
Primele semne ale bolii apar de obicei la oi, care sunt cele mai sensibile la infecție. Animalele dezvoltă febră mare, își pierd pofta de mâncare, salivează abundent și pot prezenta umflături la nivelul feței, limbii și buzelor. În cazurile grave, limba capătă o nuanță albăstruie sau violacee, de unde vine și denumirea bolii. Alte simptome includ șchiopătat, dificultăți de respirație și inflamații în zona gurii, iar uneori, boala poate duce la moarte în doar câteva zile.
La bovine, simptomele sunt de regulă mai ușoare, însă pot apărea febră, scurgeri nazale, conjunctivită și o reducere vizibilă a producției de lapte. Caprele și bivolii fac forme ușoare sau chiar fără semne clinice evidente, însă pot contribui la răspândirea virusului, fiind purtători aparent sănătoși. Din acest motiv, monitorizarea tuturor rumegătoarelor dintr-o zonă afectată este esențială pentru controlul bolii.
Diagnosticul bolii limbii albastre se confirmă prin teste de laborator, iar tratamentul este doar simptomatic, având scopul de a reduce febra și de a preveni infecțiile bacteriene secundare. Nu există un medicament care să vindece virusul, însă vaccinarea și măsurile de dezinsecție pot preveni răspândirea. Autoritățile veterinare pot impune și restricții temporare privind transportul animalelor din zonele afectate, pentru a limita extinderea focarelor.
Impactul economic al bolii este semnificativ
Pe lângă pierderile provocate de mortalitate și scăderea producției de lapte sau carne, apar și restricții la export, ceea ce afectează puternic crescătorii. De aceea, informarea rapidă a fermierilor și aplicarea măsurilor de control sunt cruciale. Boala limbii albastre rămâne una dintre cele mai serioase amenințări pentru sectorul zootehnic, mai ales în perioadele calde ale anului, când insectele vector sunt active.
