Atacul de panică apare atunci când creierul reacţionează exagerat la stres: adrenalina creşte, presiunea sângelui se ridică şi respiraţia se blochează. Nu se moare, dar calitatea vieţii suferă profund.

Atacul de panică este un acces exploziv de frică intensă, însoţită de bătăi accelerate ale inimii, senzaţia de lipsă de aer sau de moarte iminentă. Nu trebuie confundat cu tracul vorbitului în public sau de dinaintea unui examen, nici cu anxietatea resimţită în compania unor persoane neplăcute.

Organismul are propriul sistem de răspuns la frică, prin care fereşte individul de pericol. Atacul survine atunci când acest sistem reacţionează exagerat sau atunci când nu e cazul. Pacientul "va fugi" permanent de locurile în care a avut prima criză şi va trăi tot timpul în gardă.

Excluderea bolilor de inimă şi a epilepsiei

Înainte să pună diagnosticul, medicul exclude posibilele afecţiuni cardiovasculare, tiroidiene sau boli neurologice.

"Omul vine agitat, iar primul lucru pe care îl fac e să-l trimit la cardiolog. Sunt mulţi tineri care nu şi-au făcut niciodată un EKG şi au tulburări ale conducţiei electrice a inimii, care se manifestă cu aritmii", explică Gabriel Diaconu, medic psihiatru la Clinica Mindcare, din Bucureşti.

O altă cauză poate fi o formă rară de epilepsie. "Pacientul face crize mai complexe, nu neapărat convulsii. Iar atunci îi facem o electroencefalogramă", mai spune psihiatrul.

Atacurile de panică mai pot fi determinate de abuzul de alcool sau întreruperea bruscă a consumului, de fumatul excesiv, consumul de droguri sau băuturi cu cofeină. Doar după ce au fost eliminate aceste cauze, se poate vorbi de un atac de panică autentic.

Agitaţie, sete de aer şi frică de moarte

De vină pentru apariţia simptomelor este un dezechilibru între substanţele chimice ale creierului (neurotransmiţători). Tensiunea nervoasă (despărţirile, pierderea unor persoane dragi) poate declanşa lanţul de simptome. "Atacul se produce în hipocamp, un loc special care procesează stimulii traumatizanţi, pe care creierul îi va percepe ulterior ca pe o ameninţare iminentă", spune specialistul.

Sentimentul copleşitor de frică este resimţit fizic, prin sufocare, transpiraţie, durere în piept, ameţeală, ţiuituri în urechi, frisoane, frica de moarte şi senzaţia de detaşare de propria persoană sau de realitate.

"Diferenţa dintre frică şi atacul de panică este majoră. Atacul de panică este exploziv, apare din senin, nu e ceva lent. Totul se schimbă la 180 de grade în câteva secunde. O particularitate e agitaţia. Pacienţii nu stau pe scaun, apare o sete majoră de aer şi nevoia de a pleca rapid din locul respectiv. Deschid geamul, pleacă din birou. Totul durează între 5-10 minute, care par ore. O persoană poate avea însă mai multe atacuri de panică succesive, la intervale de 15 minute", detaliază medicul.

"Este bine să ştii că nu ai cum să mori"

Cea mai bună metodă de a trece peste atac este conştientizarea lui. "În momentul crizei, cel mai mult ajută să admiţi că ai un atac de panică şi că nu mori, că nu îţi pierzi minţile, că nu îţi părăseşti corpul. Mesajul ajunge în lobul frontal, responsabil cu judecata, astfel creierul interpretează corect semnele", explică medicul.

Oamenii care au frecvente atacuri învaţă să evite situaţiile declanşatoare sau cele din care nu pot scăpa uşor dacă survine un atac. "Mulţi îşi modifică întreg comportamentul. Dacă au avut un atac în magazin, nu mai merg în magazinul acela, dacă au avut atac la film, nu mai merg la film şi ajung să dezvolte fobii de spaţii deschise sau de spaţiile unde nu există camere de gardă. Nu mai merg la munte, evită călătoriile lungi", adaugă psihiatrul.

TRATAMENT

Medicamentele dau creierului o pauză

Tulburările de panică pot fi însă controlate medicamentos (inhibitori selectivi ai serotoninei) şi prin terapie comportamentală.

"Medicamentele reuşesc să dea creierului o perioadă de respiro, îl fac să lase garda jos. E bine ca ele să fie asociate cu terapie comportamentală, care se concentrează pe schimbarea gândirii şi comportamentului".

Simptomele ar trebui să se reducă în câteva săptămâni, însă cea mai mare greşeală a oamenilor care se simt bine este sistarea tratamentului. Şansele de vindecare sunt de 80%.

• Află AICI cum să ai beneficii de pe urma stresului
• Cum recunoşti şi cum lupţi cu o boală pe sistem nervos
• Organe afectate de stres