Timp pierdut, cozi interminabile, funcţionari iritaţi, o roabă plină de acte, ca în reclamă, şi o răbdare de fier. E tabloul clasic al birocraţiei româneşti, relaţia dintre instituţiile publice şi persoanele fizice modificânduse foarte puţin în ultimii 20 de ani. Principalul element al acestei relaţii este necesitatea prezenţei românului la ghişeu, în carne şi oase. Experimentând un itinerar pe la instituţiile publice din Bucureşti, drumurile au durat ore întregi.

Ai nevoie de un GPS şi de multă rezistenţă fizică, e aproape la fel de obositor ca o cursă de maraton. Ca membri UE, am comparat relaţia stat-cetăţean în democraţiile tradiţionale cu ancestrala hârţogăraie românească. Poate previzibil, şi europenii intervievaţi de EVZ s-au plâns de birocraţia din ţările lor.

Cum plăteşte impozitele un PFA/freelancer?

  • Marea Britanie: Banca achită sumele din contul tău, după ce ai semnat un acord pentru plata tuturor contribuţiilor. Alimentezi contul, iar ei se ocupă de plăţi.
  • Franţa: Un freelancer/PFA se loveşte de aceleaşi dileme ca şi-n România. Plăţile se fac exact la fel, instituţiile şi hârtiile sunt doar în franceză şi nu în română.
  • Germania: Primeşti o scrisoare la sfârşitul anului de la instituţia financiară, în care eşti rugat să completezi o declaraţie. Ei verifică veniturile şi îţi calculează ce şi cât ai de plătit, fie prin internet banking, fie direct la sediu.

Cum îţi faci permis de conducere, buletin, paşaport?

  • Marea Britanie: Britanicii nu au buletine, doar certificate de naştere. Pentru paşa port trimiţi oficiului prin poştă sau fax un formular şi o copie a certificatului tău de naştere. Paşaportul îţi vine acasă, semnezi de primire, după ce-i arăţi certificatul de naştere poştaşului.
  • Franţa: Ca să-ţi faci buletin, îţi trebuie poze, certificatul de naştere cu numele părinţilor pe el, dovada că eşti de naţionalitate franceză, a adresei la care locuieşti, certificatele de naştere ale ambilor părinţi, plus o taxă. Te întorci să semnezi pentru hârtiile finale şi, bineînţeles, să stai la coadă să-ţi iei actul de identate.
  • Germania: Pentru buletin, ai nevoie de certificatul de naştere şi, dacă e cazul, de fostul buletin. Durează două săptămâni pentru buletin şi patru săptămâni pentru paşaport.

Cum îţi îmatriculezi o maşină?

  • Marea Britanie: Pentru o maşină second-hand, mergi la poliţie şi-ţi dau un formular. În partea de sus sunt datele fostului proprietar, iar în partea de jos le completezi pe ale tale. Fostul proprietar semnează în josul paginii. Aduci şi dovada adresei tale (factura de la utilităţi), dacă nu te au deja în baza lor de date. Totul se rezolvă pe loc.
  • Franţa: Mergi la Direcţia Regională de unde iei o listă de documente de care ai nevoie: un Atestat de conformitate, dovada originii maşinii, un formular de înregistrare, documentele originale ale maşinii, un Raport de control tehnic, copia după buletin, dovada adresei că locuieşti în Franţa. Durează câteva zile până obţii numerele.
  • Germania: Procesul e similar şi la maşinile noi, şi la cele vechi. Dacă e nouă, stai la o coadă de 20 de minute, le arăţi buletinul şi dovada că e maşina ta, mergi să printezi plăcuţele într-un alt birou, ei validează totul şi poţi pleaca în două/trei ore.

Cum te înregistrezi în evidenţa asigurărilor de sănătate, cum le plăteşti?

  • Marea Britanie: Pentru contribuţii la sănătate, impozite pentru PFA sau drepturi de autor, banca ta poate opera totul.
  • Franţa: În funcţie de venitul lunar, ţi se stabileşte cât va fi contribuţia ta. Plata se poate face lunar, la un ghişeu.
  • Germania: Sunt 26 de instituţii care oferă diverse forme de plată a asigurării. Prima oară eşti înregistrat de părinţi, care plătesc pentru tine până când termini şcoala. Apoi, te înregistrezi singur. La finalul anului, poţi să-ţi plăteşti taxele prin internet banking .

Cum se obtine un certificat de urbanism pentru o construcţie?

  • Marea Britanie: Trebuie să ai proiectul semnat de un arhitect. Mergi la un gen de consiliu regional şi le prezinţi hârtiile. Îţi evaluează proiectul ce intră apoi pe un canal public, pentru aproximativ o lună, să fie dezbătut. Dacă cineva are o obiecţie, trebuie să scrie o scrisoare către consiliu. Apoi, te cheamă din nou. Dacă răspunsul final e negativ, mergi la tribunal să te lupţi pentru anexă.
  • Fanţa: Aplici pentru un certificat de urbanism la consiliul local. Vei avea nevoie de un Plan de ocupare a terenului (POS), Coeficient de ocupare a terenului (COS), un Plan local de urbanism (PLU), o Carte Comunală, plus taxele care se calculează în funcţie de construcţie.


SUNTEM NĂSCUŢI PENTRU A STA LA COADĂ

Zilnic, un om scapă bucuros de la ghişeu. Tu vii din urmă

Secţia 7 Poliţie de pe strada Teiul Doamnei, Bucureşti. Ofiţerul de serviciu te îndreaptă către o încăpere din spatele automatului de cafea, pe care scrie "Evidenţa populaţiei". Uşa din lemn n-are clanţă, se deschide trăgând cu degetul prin gaură.

Nişte băncuţe roase la margini te invită să-ţi deschizi maculatorul şi să-ţi notezi: pentru schimbarea domiciliului, ai nevoie de cerere pentru eliberarea cărţii de identitate, act de identitate anterior, certificatul de naştere, documentele care fac dovada domiciliului în original şi copie, dovada achitării a şapte lei la oficiul poştal din sector, timbru fiscal în valoare de patru lei şi acordul proprietarului, dat în faţa lucrătorului de la Evidenţe.

În trei minute, suntem 15 oameni în sala de aşteptare. "Cine e la eliberat? Toţi?", îşi răspunde singur un individ. "A început? E şi patru minute", continuă acesta. Se aud râsete dinăuntru şi se intră greu. "La viza de flotant durează două săptămâni. Pentru un buletin pierdut – zece zile", îmi răspunde, după 20 de minute de plimbat stânga-împrejur, ofiţerul de la primire.

La asigurări de sănătate te pun pe drumuri

Cel mai chinuitor test la materia birocraţie este obţinerea aprobării pentru construirea unui balcon la parter. La Serviciul Urbanism şi amenajarea teritoriului al Primăriei Sectorului 2 e ordine. Linişte la ghişee şi fotolii confortabile. O doamnă dă din cap: "Să vă înarmaţi cu multă răbdare şi bani dacă vreţi balcon. Dacă vă apucaţi acum, e posibil până în martie 2011 să terminaţi alergătura".

La Casa Naţională de Asigurări şi Sănătate e linişte. Funcţionara se cruceşte: "Adică de doi ani n-aţi mai plătit asigurarea de sănătate? Şi nu v-a întrebat nimeni?". Răspunsul e negativ. Au hârtii de xerox pregătite şi tăiate cu rigla: "Mergeţi pe Calea Moşilor 272, etaj 2". Oferă şi-un număr de fix. "O să vă calculeze acolo tot ce aveţi de plătit", mai spune. Apoi se răzgândeşte: "Mergeţi la ANAF-ul din localitatea de reşedinţă şi apoi pe Calea Moşilor". Asta înseamnă 700 de kilometri în plus.

"Cu cât mai multe hârtii, cu atât mai bine"

La Administratia Financiară, ghişeele au patru oameni fiecare la coadă. Întrebăm despre actele necesare pentru a înfiinţa un PFA şi unde voi plăti apoi impozitul.

Pereţii de faianţă sunt plini de anunţuri lipite cu scoci: "Plăţile se pot face şi la Trezoreria Sectorului 2 din bulevardul Ferdinand şi la casieriile aflate în sediul din C.A. Rosetti. "Acum, sunteţi pe zero", îi spune o funcţionară domnului din faţa mea de la ghişeu. "Am scăpat, da?", o întreabă strângându-şi basca între mâini, emoţionat.

"Acum, da. Ce să facem? Cu cât mai multe hârtii, cu atât mai bine", îi spune funcţionara în loc de "bună ziua". Apoi scoate de sub tejghea o declaraţie privind venitul estimat (formularul 220) şi aşteaptă să măntorc cu ea completată. Şi trebuie să trec iarăşi pe la sediul ANAF din localitatea de reşedinţă, ca să-mi dea o adeverinţă a situaţiei mele actuale, ca vajnic contribuitor la bugetul statului român.

"V-aş recomanda să staţi la coadă"

Experienţa de la sediul de îmatriculări de pe şoseaua Pipera nr. 49 te marchează pentru ceva timp. Sunt 70 de ghişee, doar toate sunt supraaglomerate.

La colţul clădirii, un băiat sare să te-ajute: "Notaţi: dacă e din afară, aveţi 100 de euro asigurarea provizorie. Dacă vă luaţi o maşină din 2000, da? Apoi mergem la sectorul 2 şi facem taxa de primă imatriculare. O calculează ăia. Mai aveţi nevoie de un contract vânzare-cumpărare, o fişă de prima îmatriculare, mergem şi la Financiar. Apoi la CEC, plătim 37 de lei pentru două taloane şi 52 de lei înscrierea, la poşta de sector. Ah, şi autentificarea la RAR, 100 lei. Apoi venim aici, în Pipera, o îmatriculăm, copii xerox după toate, cerere, plus RCA nou, de proprietar", spune tânărul. E ameţitoare cantitatea de informaţii, aşa că-mi lasă numărul de telefon.

Teoretic, într-o singură zi mă scapă de stres. "V-aş recomanda metoda tradiţională, cu statul la coadă", ne sfătuieşte domnul de la ghişeul de informaţii. Nu poate să-mi dea o listă cu toţi paşii pe care trebuie să-i urmez, dar mă roagă să mă întorc de fiecare dată când am nevoie de ceva.