După Revoluție, Iorgulescu a rămas aproape de Nicu Ceaușescu. L-a ajutat pe fiul fostului dictator, în diverse situații, întorcându-i astfel serviciile făcute în vremea în care „Prințișorul” tăia și spânzura în România.

Gino a abandonat cariera de antrenor, după ce a plecat de la echipa națională, în 1993, împreună cu Cornel Dinu. Nu a stat departe de fotbal, pentru că „Procurorul” l-a recomandat la Progresul, devenită ulterior FC Național.

Echipa era finanțată de Banca Națională și Iorgulescu a primit „undă verde” de la Vlad Soare (viceguvernatorul BNR între 1991 și 1998) să se ocupe de „bancari”. A devenit conducător și a stat în „Parcul cu Platani” până în 2005, atunci când clubul a fost preluat de Costi Iacov.

A regizat alergarea lui Zotta?

În acest timp, Național s-a bătut în câteva sezoane la titlu și a fost aproape să dea lovitura în 2002, atunci când antrenor era Cosmin Olăoriu. Trofeul a mers însă la Dinamo. Gino și-a ieșit din minți la un meci cu Rapid, în 1999, atunci când a intrat pe teren și l-a alergat pe arbitrul Constantin Zotta.

Din 1997 a rămas pe cont propriu la FC Național

„Episodul ăla a fost regizat, ca să ascundă un blat”, avea să acuze, în 2009, Costi Iacov. În 1997, BNR și-a retras sprijinul financiar și Iorgulescu a încercat să facă rost de bani pentru a susține clubul. A devenit creditorul propriei echipe. Aducea bani de acasă și jucătorii intrau în proprietatea firmelor sale.
A devenit foarte bun prieten cu Olăroiu, iar cei doi au pus bazele unei afaceri foarte prospere: un lanț de restaurante care ulterior au intrat în posesia soției lui Gino.

În 2015, localurile au fost perchiziționate de procurorii DIICOT, care suspectau infracțiuni legate de spălarea de bani și evaziunea fiscală. Gino a mai fost acuzat de evaziune fiscală, de ANAF, în 2006, într-un dosar ce viza transferurile jucătorilor Gabriel Caramarin, Gigel Coman, Gabriel Canu, Adrian Olah și Jon McKain de la FC Național la Poli Timișoara. Neoficial, are o avere estimată la 10-12 milioane de euro.

Tranzacție cu marele dușman: Dumitru Dragomir

Gino Iorgulescu a devenit președintele LPF, în 2013, după ce a reușit să-l învingă pe Dumitru Dragomir. În acesată luptă, fostul fotbalist a avut aliați doi oameni esențiali în economia meciului: Victor Ponta și Liviu Dragnea. Pe linie de partid, mulți președinți ai echipelor din Liga I și-au schimbat opțiunea de vot și au optat pentru Gino.

Acesta încercase „o lovitură de palat” și în 2000, atunci când totul se terminase cu un fiasco. Deși, la acea vreme, Iorgulescu a discutat și cu prim-ministrul Adrian Năstase. Pe de altă parte, actualul șef de la LPF a fost implicat într-o afacere cu fostul președinte.

Gino i-a vândut lui „Corleone” terenul pe care a fost construit actualul sediu al Ligii Profesioniste de Fotbal. Costi Iacov a acuzat că tranzacția a fost dubioasă și terenul a fost achiziționat la un preț supraevaluat.