Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din Roma pornesc drumuri multe pentru romani, care de care mai incurcate. Foarte putine au insa sens unic spre Romania.
La capetele traseelor de autobuz ale Romei se cern romanii. Cam doi din trei calatori „de periferie” vorbesc romaneste si, de ceva vreme, nu mai este lucru de mirare pentru nimeni. De mirare sunt doar patimile care-i despart, apoi ii ciocnesc, ii rup si-i fac slabi. In Italia locuiesc aproape un milion de romani, iar din Roma pornesc intr-adevar multe drumuri pentru ei, care de care mai incurcate.
Nu mai conteaza ca telefoanele celor care ar fi trebuit sa-i astepte erau inchise cand ei au ajuns aici. Nu mai conteaza ce munceau acasa. Fostii locatari ai vagoanelor stationate ori ai parcarilor ajung fie muncitori, fie doctori, fie patroni, fie cersetori pentru un bilet ieftin de intoarcere. Ultima varianta nu ar fi de plans daca cel intors si-ar asuma esecul.
Se intampla insa de prea putine ori asa: legenda succesului si afisarea luxului de bazar duc la alte si alte plecari esuate. Romanii vand prea multe iluzii acasa si pare ca le este mai usor sa o faca daca sunt pe cont propriu. In acest „talcioc” de imagini, constructiile adevarate ridicate de romani nu incap. Sunt prea simple, prea au ziduri si oameni fericiti intre ele.
Cei care si-au facut loc - cu palmele sau coatele - printre italieni nu se vor mai intoarce acasa decat pentru a investi, sunt pragmatici. Pe de alta parte, ei nu considera ca un val masiv de romani se va mai ingramadi in Roma sau prin alte zone ale Italiei si vad teama afisata de italieni sau de alti occidentali ca fiind copilareasca: cei care au vrut sa plece atunci cand le-a fost greu au facut-o deja de ani buni.
Plecarile de dupa integrarea in Uniunea Europeana, cate vor fi, nu vor reprezenta decat un barometru al situatiei economice din tara, spun ei. Cei care vor hotari sa faca acest pas in eventualele momente de criza se vor intoarce la fel de repede acasa atunci cand lucrurile se vor aseza, odata ce nu mai exista nici frica de o stampila pusa pe pasaport sau de alt tip de restrictie. Si nu vor mai fi apasati poate nici de nevoia de a vinde iluzii.
A TAIAT UN „N” DIN ROMAN
Gheorghita „Giorgio” Mihoc sapa la temelia Romei
Casa lui Gheorghita Mihoc are pereti sanatosi. In ea se vorbeste trei sferturi italiana si unul „moldoveneste”. Pe „Giorgio”, cum este cunoscut aici, l-a prins aerul Romei pe cand era locatar al unui depozit de masini. Traieste acum un nou inceput de poveste, undeva intr-un cartier rezidential din sudul orasului - pare in stare sa-l reconstruiasca oricand cu propriile palme.
Este patronul firmei „Mihoc Construzioni”, are 35 de ani, nevasta vrednica langa el, o fetita mica ce gangureste in italiana, una de 13 ani la scoala, oameni platiti omeneste in curte sau prinsi cu lucrari in alta parte - nu se mai intoarce el in Romania. Nici el, nici alti romani care au prins radacini sanatoase aici: „Acasa trebuie sa o iei din nou de la zero. Oamenii se tem.”
Si-a coborat o casa
Mihoc trage mai degraba Romania la el in pivnita, o ingramadeste bine in sticle de vin si borcane cu muraturi, in obiceiul de a pune - doar uneori - de un gratar in semineul amenajat in salon.
Casa lui e veche, era si stramta. Patru ani, cat au trecut de cand a luat-o, a scobit pamantul de dedesubt si a mai aranjat un salon, o camera pentru copii, o bucatarie. Si mai jos e pivnita cea cu de toate.
In ograda are fantana de piatra cu ingeras in varf, vase mari cu plante exotice. Poiata in care se ascund trei gaini - doua maronii si una alba - are gresie rosiatica pe jos si gardulet de piatra cu tepuse. Cat ne arata toate acestea, in bucataria mirosind a proaspat doamna pregateste pranzul: fierbe melci, fructe de mare, le pune apoi pe masa alaturi de un platou cu afumatura si carnati de casa.
Supusul boschetarilor
Un cumnat intr-o coliba - asta l-a asteptat pe Gheorghita Mihoc atunci cand a venit aici, in 1997. Lucra omul in agricultura, undeva in zona Veronei, si le spusese rudelor ca o duce bine, nu credea atunci ca cineva il va crede si il va urma. Cand Gheorghita i-a batut la usa, a inceput sa planga, nu-l putea ajuta. „I-am zis: „Nu am venit sa-ti creez probleme, nici sa te simti prost.” M-am suit in tren, spre Roma, fara bagaj”, povesteste Mihoc.
A stat intr-o fabrica abandonata si nu aflase nici macar ca boschetarii mancau pe gratis, la „Caritasuri”. Alte cateva zile a locuit cu un seminarist, vedea insa ca ii era si lui greu, asa ca i-a zis ca si-a gasit un loc de dormit. „De unde? Stateam intr-un parc de masini, iar intre timp am gasit de munca la o firma, asteptand pe o strada. A oprit un italian si a zis ca are nevoie de cineva pentru vreo doua ore, care s-au facut doi ani.”
Venea vesel la munca, desi locuia inca in parcul de masini. A fugit doar atunci cand politia a inceput sa caute un criminal. A stat sub un pod, apoi s-a mutat la un batran. Incepea sa castige binisor: 1.000-1.100 de dolari pe luna. Lucrurile se asezau, iar sotia si prima fetita au venit si ele.
Sfantul contract
Patronul ultimei firme pentru care a lucrat - era prin 2000 - s-a suparat odata pentru ca el mai lua lucrari seara pe cont propriu, dupa programul normal. Suparare de inteles: venea dimineata cu ochii umflati de oboseala. Si a inceput singur: „Am facut un apartament, apoi inca unul. Am cunoscut apoi un arhitect, mi-a dat lucrari, totul legal”. Dupa aceea si-a facut firma. Castiga intr-un an 100.000 de euro, anul viitor mai mult, nu prea stie si nu prea vrea sa dea detalii.
Daca ar fi sa aleaga intre angajati romani si italieni, ar alege italienii. „Romanul vine, ii faci permisul, sta cu tine o luna-doua si pleaca. Nici macar nu-ti spune ca a plecat. Tu ii platesti taxele in continuare.” Deocamdata are 17 angajati din Romania, Italia sau Bangladesh, toti cu contract: „Aici, cand te-a luat cineva intr-o zi la munca, poti uneori sa muncesti toata viata”. Se poate trai bine in Italia, au loc oamenii cu minte, maini, picurati de sus cu ceva noroc.
Destin
Plecarea, amanata pentru casatorie
Actualul patron a invatat tot ce a apucat: o scoala de soferi profesionisti in Roman - orasul natal, un curs de electrician auto, unul pentru mecanici de locomotive diesel.
Asa se face ca inainte de Revolutie, atunci cand a inceput sa lucreze la amenajarea unei centrale hidrotehnice la Mihailesti, i s-a dat repede pe mana o masina de sapte tone, pe care a impodobit-o cu perne tapitate de bunica lui. Colegii il „stimau” - de asta si pentru ca nu avea nevoie de mecanic.
Dupa ce lucrarile au fost intrerupte, in preajma Revolutiei, a facut armata, iar cand a ajuns acasa, tranzitia incepea sa-l invete sa fie somer. Prima tentativa de a pleca in strainatate s-a terminat cu o casatorie: „Un prieten din armata m-a chemat in Germania, la o florarie, sa car marfa. Intre timp, o cunoscusem pe sotie. Cand i-am zis de chemare, a inceput sa planga.
In fata ei, am rupt hartia. Ne-am casatorit repede dupa aceea”, spune Mihoc. Prima plecare a fost in Israel. Cu banii stransi a deschis un mic magazin de confectii. A hotarat sa mai faca o iesire, una care s-a transformat intr-un exil pe termen lung.
Previziuni
Romanii devin patroni in „Cizma”
Sunt multi romani bine infipti care vor ajunge sa investeasca in Italia, preconizeaza Gheorghita Mihoc. Dupa intrarea in Uniunea Europeana, altii nu vor mai veni in valuri, pentru ca se vor gandi de doua ori inainte sa o faca - sa traiesti in tara va deveni o alternativa ceva mai profitabila sau macar nascatoare de speranta. Lipseste deocamdata forta de munca in Romania, a auzit si el ca aduc patronii de la noi chinezi pentru a face fata crizei.
Pe de alta parte, multi italieni isi vor muta afacerile si domiciliul in Romania, unii au inceput deja s-o faca: „Un prieten de-al meu italian are un bar in Ardeal.
A lucrat 4-5 ani aici, a vazut ca nu face mare smecherie, s-a casatorit cu o italianca, a vandut barul, si-a cumparat in Romania o casa si locuieste acolo”. Si lui i-a propus un prieten sa investeasca intr-un cartier de vile, undeva langa Focsani. Deocamdata se mai gandeste.
Italia pe scurt
Capitala tarii: Roma reprezinta cea mai mare aglomerare urbana a Italiei, cu 2,8 milioane de locuitori. Potrivit legendei, orasul a fost fondat de gemenii Romulus si Remus, in anul 753 i.H. Cetatea Eterna este unul dintre putinele orase mari ale Europei care nu a suferit distrugeri majore in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Premier: Romano Prodi. Este in functie din 17 mai 2006, dupa ce coalitia condusa de el, „l’Unione”, a castigat la limita alegerile parlamentare, in fata formatiunii lui Silvio Berlusconi. A demisionat in luna februarie a acestui an, in urma unei crize politice. A fost desemnat insa din nou sa formeze guvernul de catre presedintele Giorgio Napolitano. Prodi a mai fost premier intre 1996 si 1998 si presedinte al Comisiei Europene intre 1999 si 2004.
Comisarul UE din partea Italiei: Franco Frattini (unul dintre cei cinci vicepresedinti ai Comisiei Europene). Se ocupa de libertate, justitie si securitate. A devenit ministru de externe in guvernul condus de Silvio Berlusconi in 2002. In 2004 a preluat portofoliul justitiei in cadrul Comisiei.
Organizarea politica: republica parlamentara;
Suprafata Italiei: 301.318 km2;
Principalele orase: Milano, Napoli, Torino, Palermo, Genova;
Limba oficiala: italiana;
Data integrarii: Membru fondator al Comunitatii Europene (1957) si al Uniunii Europene (1992);
Moneda de circulatie: euro (din 1999);
Populatia, la recensamantul din 2005: 58.462.375 de locuitori;
PIB 2006: 1.295 miliarde de euro;
Venitul brut anual pe cap de locuitor in 2006: 22.270 euro;
Informatii specifice:
> Roma este unul dintre cele mai aglomerate orase europene, in ciuda faptului ca multi italieni au renuntat la masini in favoarea scuterelor. Pe deasupra, italienii sunt si printre cei mai neindemanatici soferi: mai toate masinile poarta „rani” mai usoare sau mai grave;
> Principalele domenii de activitate economica: constructii de masini si echipament de transport, chimicale, textile, vinuri, turism;
> Branduri reprezentative: FIAT, Agip, Bulgari, Gucci, Armani, Lotto, Parmalat, Perroni;
> Preturi reprezentative pentru viata de zi cu zi: tarif taxi - 0,8 euro/km, o paine - 1 euro, o camera la hotel - incepand de la 50 de euro pe noapte.
DE VIZITAT
> Muzeul Civilizatiei Romane din Roma, in care este adapostita o reproducere a zonei orasului in 325 d.H., in vremea lui Constantin cel Mare;
> Colosseumul din Roma, inceput in 72 d.H. in vremea imparatului Vespasian, terminat de fiul sau Domitian peste zece ani. Arena, care putea gazdui 50.000 de spectatori, a fost conceputa pentru lupte cu animale si gladiatori;
> Piata San Pietro din Vatican, construita in secolul al XVII-lea, in vremea pontificatului lui Alexandru al VII-lea;
> Academia din Florenta - aici se afla cea mai importanta sculptura a lui Michelangelo - David;
> Muzeul Stiintei si Tehnologiei din Milano - ofera o vasta prezentare a informatiilor legate de trenuri, avioane, masini, energie, comunicatii.
Recomandările noastre
