Gigi Becali sau, mai nou, domnul preşedinte George Becali, cum cere să i se adreseza lumea - e un om deosebit, pe care nu poţi să te superi.
Păi poţi să te oftici pe „Vacanţa Mare“, pe un bufon? Aud că există oameni care chiar pun la suflet ce spune oierul din Pipera, de parcă ar conta. În 1998 am ajuns în curtea casei lui, realizând un reportaj despre construcţiile din Pipera. Nu auzisem de el, ci de verii, de neamurile lui - Giovani şi Victor. Un fermier, că nu mai avem voie să le zicem ţărani de când am intrat în UE, m-a îndrumat, poate în glumă, spre casa lui Gigi. Am strigat, am intrat în casă, domnul Becali, nicăieri. La o zi după publicarea articolului cine mă ameninţa că-mi taie picioarele? Nea Gigi. Normal, m-am speriat, nici n-am mai dat pe la serviciu două zile. A intrat omul după aia în fotbal. Rămâne memorabilă vorba lui Cornel Dinu - om de carte, cu verbul la el, orice-ar zice restul lumii - care a spus că Gigi Becali reprezintă partea mai puţin reuşită a familiei Becali. Cei care au trecut bariera şi au izbutit să intre în Bucureşti... Sunt un om de dreapta. Pe mine, Gigi Becali nu mă poate înşela. Poate a uitat politicianul din Pipera că prima oară a candidat pe listele Comunităţii italiene. Păi bine, bre nea Gigi, aşa naţionalist eşti mata? Unde-s neamurile alea - cu sânge, cu sacrificiu - de care vorbeşti? Sunt cumva machedonii italieni? Nu te mai enerva şi nu te bate-n piept că ai inimă de leu. Uite, nu mă leg de familia ta, pentru că nu e frumos, dar există cumva italieni în Ilfov? Ce ai căutat să candidezi la Comunitatea italiană şi i-ai pus şi pe şchiopii ăia de fotbalişti să te voteze? Unde sunt crucea şi spada pentru neamul românesc? Dacă ieşeai deputat în numele Comunităţii italiene ce mai ziceai, nea Gigi? Că Roma e ca soarele sfânt de pe cer? Că strămoşii matale au mers cu oile pe lângă Columna lui Traian? Chiar crezi că toată lumea e galeria Stelei sau se comportă ca milogul de „MM“ Stoica? Ce naţionalist eşti dacă te-ai declarat italian? Poate oi fi român şi ai rămas aici după retragerea aureliană. Nea Gigi, ai farmec. Eşti cel mai tare italian pe care l-am cunoscut! Chiar îmi pare rău că nu ai ieşit atunci deputat. Dar locuri mai sunt. Las-o pe-asta cu România - sânge, sudoare şi lacrimi - că nu e de tine. Nu mai zi că eşti Mihai Viteazu’ pentru că aduci a Pinocchio. Nu te supăra domn’ preşedinte, dar zău că semeni cu Fantozzi. „Io pentru România (aici îşi întoarce degetele alea) mă sacrific“. Nu e nevoie, nea Gigi. Fii italian mai departe. Ţine-ţi spada în macaroane, haleşte o pizza că te chemăm noi - adică românii - când avem nevoie de distracţie. Mai faci o poantă, o bagi pe-aia cu Băsescu care-ţi lasă tronul, arunci cu bani la „Supărat, supărat sunt Doamne, supărat“ şi se simte lumea bine.
Recomandările noastre
