Vorba aceea: Oportunitatea îţi bate la uşă în cel mai puţin oportun moment!
Aşa l-a găsit oportunitatea pe „ca şi prim-ministrul” încă, Sorin Grindeanu, această inedită combinaţie între urme din Hannibal Lecter şi un zâmbet nărod de Păcălici, altminteri, un nevinovat posibil bolnav transferat de la secţia de psihiatrie direct în Palatul Victoria. Sâmbătă seară, la ora 20.30, în faţa naţiunii şi a celor 200.000 de oameni adunaţi în Piaţa Victoriei, marioneta lui Dragnea a fost prinsă cu budigăii în vine. Chiar dacă pupitrul de la guvern îi venea până la piept, ruşinea s-a văzut.
Declaraţia lui de „ca şi prim-ministru” ar fi trebuit să fie un exemplu de retorică seacă, transparentă, rece, concisă, aproape lapidar-sentenţioasă, ultra-coerentă şi, desigur, cu „pe-nţelesul tuturor” întins deasupra, ca o glazură pe tortură(sic!), aşa cum se procedează în astfel de situaţii-limită. Cele zece minute ar fi trebuit valorificate la maximum, cu informaţii puternice, clare, sprijinite de un lexic natural, firesc, accesibil tuturor oamenilor acestei ţări, indiferent de educaţie sau de instrucţie.
Or, el ce-a făcut? Pur şi simplu, într-un tangaj verbal însoţit de ticuri faciale, a bălmăjit o chisăliţă confuză, încercând să escamoteze lipsa crasă de acurateţe (dar despre greşelile de exprimare, precum „ca şi prim-ministru”, „foarte mult mai puţin” sau confuzia – să sperăm inocentă – între „abrogare” şi „prorogare”, ce să mai zicem?!). Frazele banale, împănate ici-colo cu un ton sfătos suspect clinic, dar, de un ridicol aproape cosmic, pluteau pe firmamentul atenţiei publice, ca nişte pete de grăsime într-o ciorbă cu gust de leşie. Ca să nu mai amintim de expresia frazeologică „pe de altă parte”, folosită abuziv de vreo cinci ori, demonstrându-ne astfel că „dislexia” logică a personajului face parte din bagajul deranjamentului său general. Fiindcă până şi cel mai plăpând semn de judecată (indiferent de funcţia în stat deţinută!) stabileşte fără niciun echivoc că un adevăr are doar două părţi: una pro şi alta contra. „Pe de o parte” şi „pe de altă parte”. Atât.
Adevărul este că Sorin Grindeanu e complet străin. Este solul unei alte lumi. E de pe alt tărâm. Sau, cum se spune mai şmechereşte, e din alt film. El vine dintr-un univers imposibil de definit în coordonate omeneşti. Acolo, la originea lui, nu există îngăduinţă pentru morală, onoare, cinste, probitate, onestitate, corectitudine sau demnitate. Acolo e vraiştea lui. E un teren viran, cu ţărâna brăzdată doar de miile de urme ale târâşului pe burtă, făcut spre a-şi impresiona şi îmbuna stăpânii. (NOTĂ: Unuia dintre site-urile de presă virtuală i s-a făcut probabil milă de el şi a lansat un „hoax” ordinar: cum că, de fapt, el s-ar fi opus lui Dragnea şi Tăriceanu şi, drept urmare, între cei doi şi el ar fi apărut o ruptură iremediabilă. E o minciună disperată şi penibilă. Dovada a stat în prestaţia jalnică de sâmbără seară, ce a dezvăluit o minte haotică învelită într-un strat gros de frică, nicidecum atitudinea semeaţă a unui rebel.)
Poate că guvernul acesta va fi schimbat, poate că Dragnea va intra la puşcărie, poate că Tăriceanu va fi aruncat la groapa de gunoi a istoriei, poate că PSD va fi scos în afara legii şi poate că România va redeveni, cândva, normală. Indiferent însă de toate acestea, H. Lecterici va rămâne pururi pe masa de disecţii a laboratorului de anatomo-patologie. Ca exemplu…
Atrag atenţia că în curând vor învia muştele!
Recomandările noastre
