Ca simplu cetăţean, ajungi să te crezi prost atunci când statul te vrea aşa. De multe ori, chiar e bine să mai şi faci pe prostul, după vechiul principiu mioritic „capul plecat, paloşul nu-l taie”, ce pare-se că ne-a conservat vieţile pe aceste meleaguri.
Astăzi, trăim sub impresia existenţei unor puternice şi oculte forţe transnaţionale transpartinice de veche esenţă securistă, ce şi-au dat mâna pentru a ne domina, cu putere de viaţă şi de moarte asupră-ne, acestea bazându-se pe legea mafiotă „unul pentru toţi şi toţi pentru unul”. Dacă unul este pe cale să cadă, survine reducerea lui la tăcere eternă, pentru a-i salva pe toţi. Asta percep eu, ca prostul, că s-a întâmplat la noi cu puţin timp în urmă. Apoi, în pofida tam-tamului uriaş iscat de investigaţiile jurnalistice curajoase ale unei gazete de sport, subiectul acestui palpitant reality-show poliţist se va pierde lent în ceaţă, picând în desuetudine controlată, prin alimentarea voită – cu ajutorul mass-mediei co-interesate - a apetenţei românilor pentru teoria conspiraţiei şi scenarită, până la plictisul general. După metoda verificată a „punerii batistei pe ţambal”, când toţi răsuflă uşuraţi că „mortul e de vină” şi Dumnezeu să-l odihnească! Mi-ar plăcea să mă fi înşelat în prostia mea! Dar nici nu se poate uita că am mai trecut noi prin câteva experienţe similare, rămase nedesluşite pentru publicul larg şi trecute în uitare. Mulţi români au ajuns să se simtă în nesiguranţă, acuzând existenţa unui stat mafiot şi chiar încep să aibă reticenţe fată de partide. Dar nici fără ele nu se poate! Orice stat este coordonat de politica exercitată de puterea momentului.
De obicei, atenţia este abătută prin conceperea unui alt reality-show la fel sau şi mai captivant. De altfel, observ - fără nicio mirare - că o anumită parte dintre telespectatori pare a fi mai interesată astăzi, de exemplu, să afle dacă una dintre vedetele noastre de doi lei a rămas sau nu însărcinată la întoarcerea din vacanţa pe tărâmuri exotice. Aşa se declanşează mecanismul de inducere a uitării! Spălarea temeinică a memoriei începe întotdeauna cu bagatele! De regulă, tocmai bagatelele astea, toate formând Sistemul, ajung în timp să te facă k.o.! Atunci, chiar rămâi prostit de-a binelea, ca un naiv ce eşti, nici descoperit, dar nici acoperit.
Ca atare, coborând noi abrupt în derizoriul conţinutului unui tabel cu întreţinerea unei scări de bloc, suntem - de nenumărate ori - atât de fraieri, că nu ne vine să credem prin ce magie poate locui zi de zi o familie într-un apartament de pe aceeaşi scară, având, totuşi, lunar, consum zero la utilităţi. Sau cum foloseşte din plin curentul electric, fără să aibă contract cu vreun furnizor. Magia lor chiar funcţionează! Însă, majoritatea celorlalţi locatari nici nu realizează că sunt prostiţi pe nevăzute la plata întreţinerii. Este încă una dintre bagatelele prin care probăm cum „peştele de la cap se împute până la vârful cozii”.
Recomandările noastre
