Anim'est (Bucureşti, 8-17 octombrie) adună cele mai bune produse ale unei lumi miraculoase într-un festival ajuns la cea de-a cincea ediţie. Printre ele, povestea lui Esterhazy, un iepure de viţă nobilă care-şi caută perechea dincolo de Zidul Berlinului.
Se întâmplă ca adevărul să încapă într-un desen animat de 24 de minute. Publicul român l-a putut vedea sâmbătă, la secţiunea "Mozaic" a Festivalul Anim'Est 2010, printre bucăţi de hârtie colorată sau de plastilină premiate în toată lumea. Esterhazy (filmul animat cu acelaşi nume este o coproducţie Polonia/Germania, 2009, în regia Izabelei Plucieska) e un iepure pitic, dar de viţă nobilă, care pleacă de la Viena la Berlin să-şi găsească nevastă. E o misiune mult mai importantă decât pare: e vorba chiar despre supravieţuirea sângelui albastru, diluat mult în confortul occidental. Aşezat într-un fotoliu pluşat, cu monoclu pe nas, bătrânul nobil Esterhazy îi explică urmaşului său că, nu se ştie din ce motiv, prin mijlocul Berlinului trece un zid înalt, iar dincolo de el vieţuiesc iepuroaice mari şi sănătoase. Asta e singura şansă. "Suntem foarte mici. Poate că e din cauză că am mâncat multă ciocolată în loc de morcovi", spune bătrânul. Printre oameni mari şi încruntaţi, micul Esterhazy caută "Zidul Făgăduinţei", trece însă pe lângă el fără să-l vadă. În cele din urmă, îşi găseşte iubirea vieţii în vitrina unui magazin şi, ca să ajungă la ea, se lasă băgat după gratiile cuştii ei. Tolănită în paie, Mimi nu-i împărtăşeşte deocamdată entuziasmul. Oricum, Esterhazy ajunge repede în mâinile unui client dispus să plătească puţin pentru un iepure aşa mic. Scapă de acolo şi se angajează ca iepure de Paşte. E concediat însă imediat după încheierea sezonului. Cu banii strânşi vrea s-o răscumpere pe Mimi, însă în cuşca ei e acum un şarpe. A ajuns prea târziu. Abia primit cu drepturi depline într-o familie cu oameni de treabă, Esterhazy află un adevăr sinistru: în meniurile restaurantelor, carnea de iepure intră la capitolul "Delicatese". Ajuns acasă, capul familiei se uită la ştiri, unde se vorbeşte despre manifestaţiile din jurul Zidului. Chiar, ce-o fi lumea fără Zid? Mimi e sigur dincolo de el şi Esterhazy e hotărât să facă totul pentru a ajunge la ea. Sare din maşina familiei şi o ia pe sub gardul de sârmă ghimpată. Acolo, între doi pereţi înalţi, îl aşteaptă Paradisul: unul îngust, dar plin de verdeaţă. Mimi e în mijloc, sub reflectorul armatei. De la ea află Esterhazy că aici, între Est şi Vest, s-au refugiat toţi iepurii Berlinului. Soldaţii din ambele părţi au grijă de ei, le dau morcovi şi pâine. Ceva se întâmplă însă: bucăţile de zid încep să se prăbuşească şi nu se ştie ce se află dincolo de ele. După ce praful se aşază, Estul se arată sălbatic, numai bun de locuit. Pe invitaţiile de nuntă, Mimi şi Esterhazy scriu că se acceptă daruri. Orice, în afară de ciocolată. Ironia se pierde în duioşie, iar acesta este farmecul întrupării unei poveşti despre comunism într-o animaţie. Se aseamănă întrucâtva cu mult-premiatul "Good Bye, Lenin": aceeaşi nostalgie pentru o lume pe care n-au cum s-o mai reclădească, pe care oamenii de o parte şi de alta a Zidului o poartă fără să ştie. Plus o "linguriţă" de optimism.