Criticul de film a explicat pentru EVZ legătura dintre filmele lui Lucian Pintilie şi cele ale lui Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu
Andrei Gorzo a detaliat cum Hollywood-ul omoară tinerele talente venite din venind din Europa, din Asia sau chiar din zona independentă a cinemaului american. EVZ : Cum a fost primită teza ta potrivit căreia cinemaul românesc a fost schimbat definitiv de Cristi Puiu? Andrei Gorzo: Nu cred că este tocmai o teză controversată... Nu am avut parte de reacţii de la regizori. Nu cred că întâietatea şi influenţa lui Cristi Puiu sunt subiecte de controversă. Mai degrabă am putea spune că subicete de controversă sunt chestiunea înaintaşilor, a precursorilor din istoria cinemaului românesc. Trebuie să vedem în ce măsură filme precum "Reconstituirea" a lui Lucian Pintilie sau "Proba de microfon" a lui Mircea Danieliuc ar putea constitui nişte înaintaşi ai cinemaului care, după 2001, după "Marfa şi banii" a lui Cristi Puiu a devenit cinemaul românesc oficial. O teză controversată a cărţii mele, aşa cum o văd eu, este aceea că nu se poate spune serios că "Reconstituirea" lui Lucian Pintilie ar prefigura cinemaul lui Cristi Puiu. Există şi o nevoie sentimentală de înaintaşi şi nimeni nu pune la îndoială importanţa pe care trebuie să o fi avut Pintilie pentru Puiu, ca şi pentru Corneliu Porumboiu, ca reper moral, în sensul de sursă de inspiraţie, de exemplu care să le dea putere. Pintilie a ajutat la crearea filmului de debut al lui Cristi Puiu, "Marfa şi banii" - fără el, filmul acela nu ar fi fost terminat -, l-a ajutat, de asemenea, şi pe Porumboiu. Deci, există nişte motive foarte bune pentru care cineaştii din NCR (noul cinema românesc - n.r.) vorbesc cu veneraţie despre Lucian Pintilie, dar că în filmul "Reconstituirea" s-ar regăsi nişte sâmburi stilistici ai filmelor lui Cristi Puiu, sau că ar fi influenţat alţi cineaşti din acea generaţie, asta mi se pare pare mult mai puţin clar. Pur şi simplu nu este acelaşi tip de cinema. Care consideri că este filmul românesc al anului 2012? "După dealuri" este, cu siguranţă, filmul acestui an. Dintre regizorii asociaţi noului val, vezi vreunul care ar lucra în străinătate, vezi stofă de Hollywood? Probabil că, oricât de greu le-ar fi să facă film în România, sau în diverse coproducţii europene, în principal cu fonduri de la CNC-ul românesc, dar şi din alte părţi, presupun că e preferabil, pragmatic vorbind, să facă filme în sistemul acesta decât în sistemul hollywoodian, pentru că nu toţi cunosc istoria filmului, mai ales istoria recentă a filmului şi ştim foarte bine ce tinde să se întâmple cu tinerele talente venind din Europa, din Asia sau chiar din zona independentă a cinemaului american. Sigur, li se dă o căruţă de bani, dar cu o groază de constrângeri. Sunt foarte multe exemple, unul dintre acestea, de dată recentă, fiind regizorul german care a luat Oscarul european şi care a făcut apoi un film cu Johhny Depp şi Angelina Jolie care a fost un imens eşec şi de critică şi de public. Există şi exemple de transplantări de succes ale unor cineaşti europeni la Hollywood, dar acelea sunt ale anilor '70 - vorbim despre Milos Forman, Roman Polanski. Atunci vorbim despre un alt Hollywood care le permitea unor cineaşti care aduceau prestigiu să aibă mână liberă, în comparaţie cu ce este acum. Cu cât bugetul e mai mare, cu atât constrângerile sunt mai mari. Pe salariul pe care îl primeşti pentru regizarea unui film ca "Spider-Man", probabil că îţi faci casă, cumperi ce vrei, dar mari satisfacţii ca regizor nu văd de unde ai avea. Un film ca "Spider-Man" este hipercontrolat de oameni din birourile corporaţiilor, se realizează pe baza a sute de studii de piaţă, a sute de vizualizări în prealabil cu eşantioane reprezentative ale publicului ţintă, se completează formulare cu zeci de întrebări şi zeci de puncte, filmul este refilmat, se taie secvenţe care nu le-au plăcut lor şi, până la urmă, se obţine un produs calibrat la cerinţele lor. Pentru un cineast cât de cât ambiţios nu cred că este un mod cât de cât satisfăcător de a lucra. Sigur, fiecare cu balanţa lui. Dacă acele case pe care şi le cumpără din salariul ala justifică acest gen de muncă... tinde să fie o muncă frustrantă pentru oameni obişnuiţi să facă ce vor ei şi obişnuiţi să câştige respect din muncă. Iar Mark Webb, regizorul lui "The Amazing Spider-Man", respect nu poate primi în urma acestui film.
Recomandările noastre
