Poc! Poc! Zdrang! Zbang! Plouă cu pietre în Sohatu. Și nu oricum, ci cu pietre din cele drăcești, aruncate de prin cine știe ce cotlon, în miez de noapte, de spirite rele, puse pe îngrozit biete sufl ete de pământeni! De la ăl mai mic la ăl mai mare, cei 10-15 săteni, luați în colimator de Satana, „pen’ că n-avem chior dă lumină, dom’ne!”, așteaptă cu inima cât un purice să înceapă show-ul de la ora 23.00, când casele de chirpici le vor fi bombardate cu bolovani de Scaraoțchi nevăzuți. „Pe naiba, Scaraoțchi!”, bombăne dom’ primar. „Sunt dracii de copii, puși pe șotii!”, dezamorsează el bomba unei știri șoc de presă: satul bântuit de strigoi.

Cu vreo zece zile în urmă, o adevărată isterie a cuprins satul Sohatu din județul Călărași. Un cârd de 10-15 săteni au mers cu jalba-n proțap la dom’ primar și dom’ „șăf dă post” să ceară „rezolvare urgentă” pentru patimile lor, trăite în miez de noapte. „Începe de la 11.00 – 11.30 noaptea și până la 4 dimineața nu ne lasă. Dă cu pietre toată noaptea”, își începe discursul fonfăit, în fața reporterilor, un lungan al locului cu păr ca o căpiță de fân. Aruncă două, trei priviri iscoditoare spre interlocutorii săi. Cum ăia stau cu gurile căscate ca la dentist și urechile pâlnie să nu scape o vorbuliță din ce spune, dă din cap, mulțumit, că le-a câștigat atenția și se pune pe deșertat tot sacul cu povestea despre strigoii locului, veche de mai bine de o săptămână.

Care dai, bă, cu pietre?

„De zece zile alergăm și nu vedem nimic! Când suntem aici, ne ia la pietre. Ne mutăm de colo, colo și ne uităm de unde vin pietrele, da’ nu se vede nimic. Toți stăm până la 3 dimineața și nu prindem nimic”, își continuă săteanul pomelnicul nemulțumirilor. Își șterge cu dosul palmei fruntea scăldată de transpirație, cu un gest care se vrea convingător, apoi mai turuie cuprins de frenezia propriilor destăinuiri.

„Doar aruncă în noi. Sunt câteva case și le ia la pietre. Aseară au fost doi polițiști cu noi și tot au dat cu pietre. Nu ne lovește. Se dă numai în case”, își încheie tirada, nu fără a uita să puncteze că a alergat toată noaptea dintr-o parte în alta a satului, doar, doar l-o prinde „pă spirit” asupra faptului. Mi-l și imaginez, cu limba d-un cot, driblând „în anonimat” printre pomii și bălăriile de la marginea șanțului, și strigând cât îl țin bojocii: „Care dai, băh, cu pietre!”

Tupeu de strigoi, de față cu poliția

Convingerea că au de-a face cu strigoi de Călărași vine, din ce spune săteanul, și din faptul că spiritele cu pricina nu au încetat cu bombardamentul nici la apariția Poliției. „Au intrat domnii polițiști cu pistolul, cu lanterna și nu vedeau nici ei nimic. Tot ne lua la pietre. Cine poate avea tupeu ăsta?”, se întreabă „povestitorul” nostru oarecum retoric, lăsându-ne să înțelegem că nu poate fi vorba de altcineva decât de niscaiva duhuri necurate. Unele pe care nici tămâia „lu’ nea Marin” nu le pune pe fugă. „A dat nea Mărin, preotu’, prin case, dar tot degeaba! Dacă ei și față de Poliția aruncau cu pietre, înseamnă că bântuie ceva. Poliția fuge după ei și nu vede pe nimeni. Poliția fuge. Pietrele se văd. Au venit doi polițai. Au mutat cascheta pe o parte, să nu le dea cu piatra. Și lor le e frică. Nici preotului nu îi vine să creadă ce se întâmplă. Am dat cu tămâie, am lumină de la Paște. Am venit cu toți oamenii. Am zis Tatăl Nostru (...) Aseară au dat și în mașina de Poliției”, turuie de zor călărășeanul și își șterge din nou fruntea năclăită de sudoare.

Joacă de plozi

Nici nu deschid bine gura să-l întreb pe dom’ primar Dumitru Grigore (foto) cum vine treaba cu strigoii în satul lui că mi-o și trântește cătrănit: „Hai, domnule, ce naiba?, suntem în plin secol XXI. Doar nu vă închipuiți că pot să cred basmele astea cu spirite. Am fost câteva nopți la rând împreună cu echipajele de poliție acolo. Trebuia să mă duc să văd despre ce e vorba pentru că au fost reclamații la Primărie. E o zonă de patru, cinci case populate de săteni de etnie romă. Doar ei se plâng de așa ceva. Nu au curent și vin la mine să îmi vândă gogoși cu strigoi. Fac pariu că sunt niște năzdrăvani de copii care se țin de bancuri prin sat. Probabil, trag cu praștia de prin boscheți și râd de se prăpădesc când văd cum se sperie oamenii mari”, îmi zice edilul Dumitru, care îmi sugerează și cam ce se va întâmpla „după ce-i prinde” pe plozii cărora probabil că le va rupe urechile.

Treabă de polițiști

Cum era și firesc, l-am contactat și pe mai marele peste Poliția din Sohatu. Am format mai întâi numărul de fix alocat poliției locale. De la celălalt capăt al firului a răspuns, la început, vioi, mai apoi cu jumătate de gură când a aflat cu ce treabă e căutat, adjunctul șefului de post. Nu a vrut să-și dea numele. A mărturisit doar că „se confirmă” chestia cu plângerile sătenilor cum că ar fi atacați de strigoi. Dar, cam atât. Restul se poate afla doar de la „șăf”, direct.

Și totuși, nu am aflat mare lucru nici de la cel menționat. Pe un ton lapidar, și nițel înțepat, Boca George, șeful de post din Sohatu, a pasat cuvântul „pentru informații suplimentare” la mai marii lui de la Călărași. E clar că nu e cazul să încurcăm ditamai ancheta despre duhuri necurate aruncătoare de pietre, nu de alta, dar să nu stricăm cumva ploile polițiștilor și să-i facem scăpați pe strigoii căutați noapte de noapte, de IPJ Călărași.