Vârful K2 (8.611 metri), al doilea ca înălţime din lume după Everest, dar mult mai periculos, şi-a cerut din nou tributul.
Unsprezece alpinişti au murit în aceste zile pe K2, după ce în noaptea de vineri spre sâmbătă au fost surprinşi de o cădere de blocuri din gheaţă. Wilco van Rooijen, în vârstă de 40 de ani, se numără printre puţinii supravieţuitori ai tragediei. Olandezul se află într-un spital din oraşul Skardu, din nordul Pakistanului, unde a povestit pentru agenţia de presă Reuters momentele de groază trăite pe K2. „Un coreean atârna cu capul în jos. Un al doilea coreean îl ţinea cu o frânghie, dar era şi el în şoc. Toată lumea încerca să supravieţuiască. Toată lumea părăsea pe toată lumea!“, şi-a amintit Van Rooijen. Printre victime se numără şi trei dintre membrii echipei lui Van Rooijen care atinseseră K2: Rolf Bae (Norvegia), Jean Louis Marie d’Aubarede (Franţa) şi Gerard McDonnell (Irlanda). Cu câteva ore înainte de a muri, McDonnell (37 de ani) devenise primul irlandez care ajunsese pe K2! Greşeală a unor alpinişti experimentaţi Tragedia s-a petrecut la „Bottleneck“ (n.r. - gâtul de sticlă), o regiune supranumită „Zona morţii“, ultimul obstacol înainte de atingerea vârfului. „Bottleck“ este un culoar extrem de strâmt, între pereţi acoperiţi cu gheaţă.
Olandezul a explicat că greşeala a aparţinut unor alpinişti experimentaţi, care au instalat incorect frânghiile pentru coborâre, blocurile de gheaţă cedând sub greutatea celor care veneau de pe vârf.
De altfel, cele mai multe accidente produse pe K2 au avut loc la coborâre. „Oamenii alergau la vale, dar nu ştiau încotro s-o apuce. Unii s-au pierdut pe munte, au luat-o în direcţii greşite. Alţii au fost măturaţi de blocurile de gheaţă“, a spus Van Rooijen. Unii dintre cei care au scăpat din calea avalanşei au murit pe munte din cauza frigului. „Singurul lucru pe care trebuia să-l fac era să cobor, să ajung într-o zonă oxigenată. Dacă ai oxigen, ai mai multe şanse de supravieţuire“, a spus olandezul.
Oficialii pakistanezi susţin că este cea mai mare tragedie petrecută în ultimii 12 ani pe vârful cucerit pentru prima oară în 1954, de italienii Achille Compagnoni şi Lino Lacedell. Opera- ţiunile de salvare continuă, dar şansele de a mai găsi supravieţuitori scad în fiecare oră. „Când cineva este dat dispărut pe K2 înseamnă că a murit“, a spus Sher Khan, vicepreşedintele „Alpine Club“ din Pakistan.
NOROC Supravieţuitor
Wilco van Rooijen se afla la a treia încercare de a urca pe K2. Olandezul este unul dintre puţinii alpinişti care au reuşit să escaladeze Everestul fără oxigen. Van Rooijen a adus la spitalul din Skardu având o mare parte din corp afectată de degerături. El a stat două nopţi pe K2 fără sac de dormit, fără mâncare şi fără apă, fiind recuperat de un elicopter. Alţi doi supravieţuitori sunt olandezul Cas van de Gevel şi italianul Marco Confortola, care a rătăcit patru nopţi pe K2, ajungând în cele din urmă la baza de la 5.300 de metri.