Alexandra și Luiza au murit de mâna unui dement. Din Caracal. Cel puțin una din fete putea fi salvată dacă pe lanțul 112 cine ar fi acționat cu responsabilitate și profesionalism. Noțiuni care sunt din ce în ce mai exotice în România.

Dacă urmăriți dezbaterile din ultimele zile se dă o mare bătălie prin care să fim convinși că STS, procurorii și judecătorul au acționat corect, dar limitele impuse de cei care apară corupții i-au transformat în niște mielușei speriați. Vinovatul va fi eternul Acar Păun, respectiv polițistul care a răspuns la apelul de la 112.

Din păcate, dispariția Alexandrei și a Luizei ne arată încă o dată că cei 15 ani de bătălii politice și desfigurare a societății românești au produs schimbări ireversibile. A fost creat un SISTEM în care este mult mai important să-ți aperi privilegiile și puterea, decât să servești cu adevărat interesele oamenilor.

Iar în acest caz oamenii nu cereau mult: STS să poată localiza un apel, operatorul de la 112 să anunțe și ambulanța fiind un caz de viol, polițistul din Caracal să o creadă pe Alexandra o fată speriată și în pericol, nu o prezumtivă curvă isterică, procurorul să se ocupe cu celeritate de un dosar de răpire a unui minor, polițiștii să știe că pot intra și înainte de ora 06.00. Cu alte cuvinte, oamenii își doreau ca SISTEMUL să acționeze normal!

Nu s-a întâmplat, iar caporalii de presă, tip Ioana Ene Dogioiu & Co. își conving susținătorii că SISTEMUL e perfect, dar acționează timorat. Normal, idealul de acțiune este reprezentat pentru ei de procurorul Portocală, iar noțiunea de „suspiciune rezonabilă” se aplică doar atunci când li se dau materiale gata scrise…

Am o singură remarcă pentru lacrimile lor de crocodil: În nici o țară din lume VIAȚA UNUI COPIL nu este SALVATĂ cu AJUTORUL SERVICIILOR SECRETE, ci intervine poliția, procuratura, cu profesionalism și dotări. Pentru amândouă milioane de oameni plătesc taxe și impozite. Dar acest lucru nu este pe placul caporalilor de presă…

În final, o să spun că sunt alături de Alexandru Cumpănașu în confesiunea sa: „Eu nu pot să nu recunosc un lucru astăzi și să vă spun cu mâna pe inimă: sunt și eu vinovat pentru ce s-a întâmplat, pentru că i-am ținut în brate pe oamenii ăștia, cel puțin public: pe marii procurori, pe marile servicii ale țării atâția ani de zile împotriva corupției, pentru că am crezut în asta și cred în ea”.

Uneori este nevoie de o experiență dureroasă pentru a vedea adevărata față a SISTEMULUI. Alteori nu, dar întrebarea rămâne aceeași: Alexandra și Luiza au murit. SISTEMUL merită să trăiască?

Te-ar putea interesa și: