Creştineşte, dar şi din punct de vedere procedural, conform Statutului Bisericii Ortodoxe Române, după 40 de zile de doliu de la trecerea la cele veşnice ale Mitropolitului Nicolae Corneanu vor urma alegeri. Alegeri pentru desemnarea unui nou vlădică la Timişoara, una din episcopiile de frunte ale Bisericii.
Ca un bun – sper eu – creştin am evitat să comentez prea mult plecarea din această lume a Mitropolitului Nicolae Corneanu. Mai ales că trăiesc cu sentimentul că am greşit faţă de el, că ne-am despărţit în relaţii nu tocmai cordiale. Dar sunt dator să spun adevărul. În momentul în care CNSAS l-a deconspirat drept un harnic şi neobosit agent al Poliţiei Politice comuniste, plin de revoltă am scris un text care a făcut valuri teribile. Observând că multe din note erau scrise la persoana a treia şi chiar propunea ofiţerilor de securitate promovarea sa şi se descria drept un ateu convins am scris în acest colţ de pagină (mă rog acum de net) editorialul: “O prostituată în Sfântul Sinod”. Dur, extrem de dur, dar m-a durut faptul că un ierarh al Bisericii Ortodoxe se prezenta drept un ateu. Ca şi cum juca un teatru nu săvârşea Sfânta Liturghie, nu avea vocaţie sacerdotală, Duhul Sfânt nu lucra prin el, ca urmaş al Apostolilor.
Am aflat că textul l-a supărat pe bătrânul ierarh. M-am trezit cu o scrisoare în care ÎPS Nicolae mi-a scris doar atât: “Vă mulţumesc că m-aţi făcut prostituată”. De atunci nici nu ne-am mai vorbit. Acum la rece îmi pare rău, dar adevărul trebuia spus. Poate nu atât de tăios.
Acum după 40 de zile de doliu trebuie ales un urmaş. Vor fi alegeri în Biserică. Nici nu se răcise bine venerabilul Mitropolit că presa – mai ales cea locală – l-a anunţat drept viitor ierarh pe Prea Sfinţitul Paisie, episcopul-vicar de la Timişoara. Ei bine, o fi un episcop de nădejde, înzestrat cu multe calităţi, dar conform Statutului BOR un episcop-vicar nu poate candida la postul de mitropolit. O pot face doar arhiepiscopii şi mai ales cei care au peste 10 ani în acestă funcţie. Conform calculelor ar fi câteva variante, dar din punctul meu de vedere – aflu că este chiar un curent majoritar în Sfântul Sinod – favorit este ÎPS Ioan arhiepiscopul Harghitei şi Covasnei.
De o modestie rar întâlnită vlădica Ioan este un ctitor de epathie. De peste 20 de ani a reîncreştinat Harcovul, a adus românilor din nou Biserica acasă. Inginer, dar şi teolog cu consistenţă arhiepiscopul Ioan este cea mai bună soluţie pentru Mitropolia Banatului. La urma urmei nu oricine poate ocupa scaunul vlădicesc din Timişoara. O viaţă dedicată Bisericii trebuie recompensată cumva. Dar mai ales viaţa duhovnicească din Banat trebuie animată pentru că trebuie spus bătrâneţile Mitropolitului Nicolae Corneanu au dus la o anumită apatie şi la crearea unor suprastructuri formate din dibaci consilieri. Un suflu nou trebuie să fie pus în mişcare, iar cu vocaţia sa ziditoare ÎPS Ioan ar fi un extrem de mare beneficiu pentru oraşul de pe malurile Begăi.
Aflu cu multă tristeţe că a trecut la cele veşnice şi Arhiepiscopul Eftimie al Romanului şi Bacăului. Cu cinci zile înainte de a împlini 100 de ani “Eftimie cel Bun” după cum l-au denumit preoţii eparhiei a plecat la Domnul. În privinţa urmaşului său lucrul este bătut în cuie. Nu poate fi altcineva decât valorosul vicar Prea Sfinţitul Ioachim!
Recomandările noastre
