După venirea la putere a Guvernului Orban și mai ales după instaurarea, prin victoria la prezidențiale, a ceea ce am putea numi Regimul Iohannis, formațiuni din partea Dreaptă a eșichierului, în frunte cu USR, și-au făcut un stindard din lupta pentru două tururi.

Pe celălat povîrniș al baricadei, PSD și UDMR apără din răsputeri ținerea localelor într-un singur tur. Pentru ca localele să se desfășoare în două tururi e nevoie de o modificare legislativă. Ea poate fi realizată, potrivit Constituției, prin trei modalități: dezbatere și votare tradițională în Parlament, Ordonanță de Urgență, Asumarea răspunderii de către Guvern.

Pînă acum poziția PNL, partid de guvernămînt, a fost ambiguă. Pe de o parte, comunicatorii partidului au jurat, potrivit sarcinilor textelor primite de la conducere, că PNL susține alegerea în două tururi. Pe de alta, cînd vine vorba de a trece la fapte, PNL o scaldă. Klaus Iohannis a pasat mingea în terenul Guvernului. Într-un chip subtil.

Față de alte chestiuni, el n-a poruncit Guvernului să-și asume răspunderea. A sugerat însă într-o conferință de presă cu întrebări gen ridicare la plasă că lasă la dispoziția Guvernului să decidă. Chestiunea alegerilor într-un singur tur sau în două a fost și este discutată în exclusivitate din perspectiva interesului propriu al fiecărui partid.

USR, PMP, Pro România au interesul mai mult decît vizibil să se legifereze alegerile în două tururi. E singura formulă prin care pot dobîndi primării în marile centre urbane.

USR mai ales depinde la locale de alegerea în două tururi. Ținute înainte parlamentarelor, localele ar asigura formațiunii numărul de primari necesar unei baze de susținere în teritoriu pentru alegerile generale. PSD e categoric împotriva alegerilor în două tururi. Alegerea într-un singur tur favorizează pe primarii deja în exercițiu, și mai ales pe primarii PSD.

Alegerea în două tururi pune PSD în situația dificilă trăită în ultimele decenii la prezidențiale. În al doilea tur, PSD, singur pe partea Stîngă a scenei politice, n-are de unde lua electorat, deoarece l-a cheltuit în primul tur. PNL are și el interesul alegerilor într-un singur tur.

Chiar dacă partidul e pe val din punctul de vedere al capitalului politic, totuși, alegerile în două tururi ar favoriza în multe locuri din țară USR, o formațiune care pariază enorm pe locale. Impunerea de către Guvern, prin OUG sau Asumarea răspunderii, a celor două tururi ar afecta interesul multor primari PNL, aflați în competiție deja cu alesul USR. Acesta e tabloul diferitelor interese politice în chestiunea alegerilor locale.

E un tablou corect, schițat de presă. Lipsește însă din acest tablou esența: Raportarea alegerilor locale la interesul național. Spunem esența, doarece raportarea la interesul național ar trebui să fie singurul lucru definitoriu în decizia privind alegerile locale. Care e interesul național în privința alegerilor locale? Indiscutabil, răspunsul e următorul:

Desfășurarea alegerilor locale în două tururi e cerută de interesul național. Desfășurarea într-un singur tur e cerută de interesele meschine ale unor partide politice, în frunte cu PSD.

E mai mult decît semnificativ pentru analfabetismul profesional al presei noastre că nu s-a apelat pînă acum în abordarea alegerilor locale la trecerea în revistă a momentelor electorale postdecembriste. Contrar aparențelor, alegerile locale în două tururiși nu într-unul definesc perioada postdecembristă.

Primele alegeri locale au avut loc în februarie 1992 în două tururi: 9 februarie 1992 și 23 februarie 1992. Au fost alegerile postdecembriste la care Opoziția anti FSN a reușit să cucerească Bucureștii, victorie istorică în condițiile social- politice de la vremea respectivă. Aceste alegeri s-au desfășurat în două tururi grație unei legi votate de majoritatea FSN-istă din Parlament.

E vorba de Legea nr. 70/1991 adoptată atît de către Senat cît și de către Adunarea Deputaților în 22 noiembrie 1991.

Legea nr. 70/1991 a fost publicată apoi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 28 noiembrie 1991. Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, prevede la art. 76:

„Art. 76. (1) Dacă din totalul alegătorilor înscriși în listele electorale dintr-o circumscripție electorală au votat mai puțin de jumătate plus unul, biroul electoral de circumscripție face mențiunea despre aceasta în procesul-verbal pe care îl încheie pentru a se organiza noi alegeri.

(2) Noile alegeri au loc, de drept, la două săptămîni de la data alegerilor precedente, în aceleași condiții, folosindu-se aceleași liste de candidați și candidaturi, precum și aceleași liste electorale.”

Din 1992, România a cunoscut pînă în 2019 șase rînduri de alegeri locale: 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016. Cu excepția lui 2012 și 2016, ele au fost desfășurate în două tururi. Așadar, dintre cele șapte rînduri de alegeri locale, cinci au avut loc în două tururi.

Trecerea la un singur tur a avut loc în 2012, ca urmare a unei legi din 2010, impuse de PDL, la vremea respectivă partid de guvernare și, cum îi zicea Traian Băsescu, partid al primarilor. PSD a votat împotrivă. Ulterior, cînd PDL s-a contopit în PNL, PSD s-a opus reîntoarcerii la două tururi, sprijinite acum de PNL și deci și de fostul PDL. E limpede că alegerile într-un singur tur au fost susținute de partide potrivit interesului lor electoral și nu potrivit interesului național.

Interesul național cere însă alegeri locale în două tururi.

Cîteva argumente: Alegerea într-un singur tur înseamnă ca un primar ales să beneficieze doar aratăde sprijinul unei minorități a cetățenilor dintr-o localitate. El nu va reprezenta majoritatea cetățenilor. Alegerea în două tururi asigură o mult mai mare reprezentativitate a cetățenilor de către primar. Alegerea într-un singur tur favorizează eternizarea la conducerea unei localități a unei singure persoane. Viața ne arată, ca și în cazul președintelui, că un primar ar trebui să stea doar două mandate în fruntea localității. După opt ani e afectat de rugina rutinei, și mai ales și-a făcut deja camarilă.

Alegerile în două tururi înlesnesc Schimbarea. Alegerea într-un singur tur limitează dezbaterea electorală. Localele sînt însă alegerile care cer un timp cît mai mare de dezbatere și cumpănire a alegătorilor în materie de opțiuni pentru un program sau altul.

Sînt doar cîteva dintre argumentele în sprijinul tezei că alegerile locale în două turururi sînt cerute de interesul național. Așa cum de interesul național sînt cerute alegerile în două tururi și în cazul președintelui Consiliului Județean, prin vot direct și universal.

Rămîne o bizarerie a politicii noastre realitatea că partidele care pledează pentru alegeri în două tururi nu invocă și argumentele ținînd de interesul național.