Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Fumatul, colesterolul ridicat, agitaţia permanentă sunt printre motivele principale care au dus la moartea prematură (la 61 de ani) a lui George Pruteanu, spun medicii din Spitalul „Sf. Pantelimon“ din Capitală, unde politicianul-gazetar s-a stins joi seară.
Medicii povestesc că scriitorul n-a vrut să se interneze decât după ce a fost asigurat că va sta doar o zi în spital. Profesorul Pruteanu avea toţi factorii de risc pe care îi prezintă un pacient cu boli de inimă: fuma mult, avea colesterolul crescut, era o persoană agitată şi trecuse de 60 de ani. „Fumatul creşte riscul de infarct de aproape 20 de ori la o persoană de 60 de ani. În plus colesterolul şi tipul de personalitate sunt factori care măresc pericolul de infarct de miocard“, afirmă Luminiţa Iliuţă, medic cardiolog. George Pruteanu a ajuns la spital, marţi după-amiază, cu un infarct pe care l-a dus pe picioare două zile. Avea dureri puternice în piept şi respira greu, dar, pe moment, nu a luat aceste probleme în seamă. Medicii spun că a ajuns destul de târziu la spital. „A stat foarte mult acasă, cu dureri. A ajuns la spital cu Salvarea, care l-a adus de urgenţă“, povesteşte medicul Mircea Ungureanu, purtător de cuvânt la Spitalul „Sf. Pantelimon“. Odată ajuns la spital, scriitorul a refuzat internarea, chiar şi după ce medicii i-au explicat că este vorba despre un infarct de miocard. „Negocia în permanenţă să-i dăm drumul acasă. A cedat doar la rugăminţile soţiei şi la promisiunile medicilor că nu îl vor ţine mai mult de o zi“, mai spune medicul. I s-a administrat tratament de urgenţă şi, după internare, a fost dus la Secţia de Terapie Intensivă pentru coronarieni, unde a fost supravegheat în permanenţă de soţie, de doctori şi de asistente. Medicii spun că starea pacientului se ameliorase şi că nu există riscul ca acesta să fi fumat în timpul internării ori să nu- şi fi luat medicamentele, deoarece a stat tot timpul cineva cu el. „Din păcate, al doilea atac de cord a apărut în aceeaşi zonă şi a fost de proporţii mai mari“, explică medicul Mircea Ungureanu. Echipa de gardă de la Terapie Intensivă, formată din patru medici, a încercat în zadar să-l resusciteze, timp de o oră. „Au încercat chiar mai mult decât este prevăzut în protocoalele terapeutice, dar inima lui nu a mai vrut să pornească. S-a oprit brusc“, spune cu regret medicul. POLITICIANUL A rămas o lege care-i poartă numele George Pruteanu a debutat în politică alături de ţărănişti, în 1996, şi a fost ales senator de Constanţa pe lista PNŢCD. În 1997 iniţiază un proiect de lege, cunoscut ca „Legea Pruteanu“, prin care cerea ca toate textele publice (implicit reclamele) să fie traduse în limba română. Legea a fost adoptată de parlament şi promulgată de Ion Iliescu abia în 2004, însă într-o formă diluată, care nu conţine sancţiunile iniţiale. În luna martie 1998, din cauza disputei legate de recunoaşterea limbii maghiare, Pruteanu îşi dă demisia din PNŢCD. El a cerut ca predarea istoriei şi geografiei în şcolile minorităţilor să se facă în limba română şi s-a împotrivit înfiinţării universităţilor de stat cu predare în limba maghiară. Punctul rupturii de PNŢCD a fost Ordonanţa nr. 22 din 1998 prin care Victor Ciorbea urma să fie „şi primar, şi premier“, lucru catalogat de Pruteanu drept un „caraghioslâc“. Înainte de alegerile din 2000 este curtat de PDSR şi, ulterior, ales senator de Bistriţa-Năsăud. Obţine un post de vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ şi cercetare, pe care o va părăsi după 3 ani. Pruteanu a stat alături de social-democraţi până în 2003, când a fost adoptată modificarea Constituţiei. El a votat împotrivă, motivând că a fost introdusă o a doua limbă oficială în România, limba maghiară. În scurt timp, se apropie de formaţiunea lui Corneliu Vadim Tudor, care adoptase un puternic discurs antimaghiar. La alegerile din 2004 candidează pe lista PRM la Suceava, însă nu obţine mandatul de senator. În schimb, Pruteanu primeşte în 2005 un post în Consiliul de administraţ ie al TVR, pe care îl părăseşte în mai 2007. (Andi Manciu) LITERATUL O viaţă printre cărţi George Pruteanu s-a născut la Bucureşti, pe 15 decembrie 1947. A urmat cursurile Facultăţii de Litere (franceză-română), la Iaşi şi la Bucureşti, iar ulterior şi-a susţinut doctoratul în filosofie. Înainte de 1989 nu a fost membru al Partidului Comunist Român. Până în 1989 a lucrat ca lector universitar, iar după Revoluţie a devenit conferenţiar universitar. A predat, de-a lungul vremii, la Şcoala Superioară de Jurnalistică (1991-1999), la Universitatea Ecologică (1997- 1999), la Universitatea „Hyperion“ (1996-2008), la Universitatea „Andrei Şaguna“ din Constanţa (1996-2008), la Universitatea „Banatul“ din Bistriţa (2000-2001), la Universitatea „Spiru Haret“ din Bucureşti (2002-2008). Două premii de televiziune A activat şi ca ziarist cultural în presa cotidiană, apoi ca redactor în presa literară, la „Convorbiri literare“, „Cronica“ şi „Contemporanul“. După 1989, a lucrat ca secretar general de redacţie la săptămânalul „Expres“, şeful Secţiei Cultură - apoi publicistcomentator la „Evenimentul zilei“ şi redactor-şef la săptămânalul „Acum“. A realizat emisiunea „Doar o vorbă să-ţi mai spun“ la posturile Tele 7abc (180 de episoade, în 1995) şi Pro TV (365 de episoade, în 1995 şi 1996). Rebotezată, voit eronat, în „Doar o vorbă săţ-i mai spun“, emisiunea a trecut la TVR 1 (722 de episoade, între 1997 şi 1999). Pentru această emisiune, de mare succes, George Pruteanu a primit de două ori Premiul APTR, în 1996 şi în 1999.
Principala sa activitate a fost critica literară, din 1970 până în prezent deţinând rubrici fixe săptămânale de cronică literară. Printre rubricile sale se numără: „Cronica literară“, „Oameni de cuvânt“, „Găuri negre în Galaxia Gutenberg“, „Dialoguri în bibliotecă“ - înainte de 1989; „Veto“, „Cărţile săptămânii“, „Gogomănii şi gogoriţe“, „Cronica literară de tranziţie“ (susţinută în ultimii ani în „Dilema“ şi „Dilema Veche“), „Politica de luni“, „Exasperanţe“. A tradus, din (şi în) franceză, ca şi din italiană, autori precum: Baudelaire, Nerval, Jules Renard, Eminescu, Dante. Şi-a pus semnătura pe cărţile: „Petru Dumitriu: Pactul cu diavolul“ (convorbire cu marele prozator, apărută în 1995), „Feldeinţa călinesciană - studiu monografic“ (2001), precum şi pe volume de media. Are texte în volumele antologice „M. Sebastian sub vremi“ (Ed. Universal Dalsi, 1998) sau „Cazul Eminescu“ (Ed. Paralela 45, 1999). Avea sub tipar sau în pregătire antologii ale textelor risipite prin presă, cum ar fi „Doar o vorbă s-ă-ţ-i mai spun“, „Dialoguri în bibliotecă“ sau „Dileme“. „Saitul“ (cum îi plăcea lui să scrie) său, www.pruteanu.ro, a fost făcut pentru toţi cei interesaţi de „literatură în general şi critică literară în special, arta traducerii, pictura «metafizică», muzica simfonică şi de operă, problemele limbii române şi omenescul din murdăria politicii“.( Doinel Tronaru)
„TERORISTUL“ Făcea farse în redacţia „Evenimentului zilei“ „Un foarte bun actor“ este expresia rostită de doi dintre foştii şefi ai lui George Pruteanu, Cornel Nistorescu şi Daniel Tomescu, pentru a-l descrie pe acesta.
Nistorescu, cel care l-a angajat la revista „Expres“ la începutul anilor ‘90, îşi aminteşte de „histrionismul“ lui Pruteanu prin farsele pe care acesta le mai făcea colegilor din redacţie. „Suna din biroul lui în alte birouri şi spunea că este o bombă în clădire. A făcut asta de câteva ori. Prima dată au venit în redacţie şi SRI-ul, şi trupele antitero. Abia peste câţiva ani am aflat că el dăduse telefoanele, pentru că a recunoscut chiar el“, spune Nistorescu.
El îl descrie pe George Pruteanu, dincolo de calităţile de scriitor şi de defectele umane, drept „un foarte talentat actor, care din păcate nu a avut şi o piesă. Juca însă tot timpul un rol: şi atunci când scria în ziar, şi atunci când a renunţat la ziar pentru televiziune, şi atunci când a intrat în politică“. Daniel Tomescu, prim-adjunctul lui Ion Cristoiu la „Evenimentul zilei“, l-a cunoscut pe publicist tot în perioada „Expres“. „George Pruteanu a avut un imens talent scriitoricesc. Rubrica lui «Storcătorul de gazete» a avut mare succes şi când publica în «Expres Magazin », şi în «Evenimentul zilei»“, spune Tomescu. Şi lui, George Pruteanu i-a rămas în memorie prin şirul de întâmplări amuzante pe care le crea.
„La un moment dat, vine la mine şi zice: «Daniele, noi suntem o ţară de nebuni, dar nu suntem organizaţi. Hai să facem o organizaţie apolitică, Liga Oligo». Şi chiar a făcut asta. Mie mi-a dat legitimaţia cu numărul 001, pentru că eu urma să fiu preşedintele organizaţiei, iar el vicepreşedinte. Aşa era el, şi mi-a fost un om foarte drag, pe care mi-l voi aminti mereu ca pe un excelent actor şi un coleg de care m-au legat multe lucruri, chiar dacă după ce a devenit politician a luat o oarecare distanţă faţă de noi“, povesteşte Tomescu. (Oana Dobre)
Recomandările noastre
