Când poate fi contestată revânzarea unui imobil. Condițiile stabilite de Înalta Curte
- Bianca Ion
- 24 septembrie 2026, 07:03
Piața imobiliară. Sursă foto: ChatGPT
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în ce condiții poate un creditor să conteste o vânzare succesivă a aceluiași imobil. Instanța a arătat că simpla revânzare a unei proprietăți nu este suficientă pentru ca un creditor al primului vânzător să poată obține înlăturarea efectelor celui de-al doilea contract de vânzare.
Clarificarea vizează situațiile în care același imobil trece prin mai multe tranzacții, iar unul dintre creditorii implicați încearcă să atace juridic o vânzare ulterioară. Pentru ca o astfel de cerere să poată fi admisă, trebuie analizate separat raporturile dintre creditor, debitor și persoana care a încheiat cea de-a doua tranzacție.
Ce condiții trebuie îndeplinite pentru atacarea celei de-a doua vânzări
Înalta Curte a stabilit că persoana care a încheiat cel de-al doilea contract trebuie să aibă, la rândul său, calitatea de debitor față de creditorul care formulează acțiunea.
Nu este suficient, așadar, ca primul proprietar care a vândut imobilul să aibă o datorie.
În același timp, cea de-a doua vânzare trebuie să fi produs sau să fi accentuat starea de insolvabilitate a celui care a încheiat contractul respectiv.
Cele două condiții trebuie analizate în raport cu tranzacția concretă care este contestată.

ÎCCJ. Sursa foto: Arhiva EVZ
Datoria primului vânzător nu este suficientă
Creditorul nu poate folosi automat existența unei datorii a primului vânzător pentru a ataca o tranzacție încheiată ulterior.
Dacă persoana care revinde imobilul nu are nicio datorie față de creditor și nici nu își afectează propriul patrimoniu prin tranzacția respectivă, simpla succesiune a contractelor nu este suficientă pentru anularea efectelor celei de-a doua vânzări.
Această interpretare apare într-o notă de studiu publicată de Alina Matei pe juridice.ro.
Fiecare tranzacție trebuie analizată separat
Decizia Înaltei Curți este relevantă în litigiile privind vânzările succesive de proprietăți și raporturile dintre debitori și creditori.
Instanța stabilește astfel că fiecare contract trebuie analizat distinct, în funcție de părțile implicate și de efectele produse asupra patrimoniului persoanei care are calitatea de debitor.
Prin urmare, existența mai multor vânzări succesive pentru același imobil nu permite, prin ea însăși, extinderea automată asupra unei tranzacții ulterioare a problemelor juridice legate de primul vânzător.