Povestea de viață a lui Silviu Crăciunaș poate fi turnată oricând într-o peliculă de succes sau disecată în documentare televizate de înaltă ținută științifică ori, și mai bine, prelucrată și predată la școală. La orice școală, din orice stat. Și asta pentru că informațiile pe care vi le prezentăm astăzi nu sunt o simplă înșiruire de relatări senzaționale, ci mărturii bazate pe documente desecretizate. Fie din arhiva vechii Securități, fie din Arhivele Naționale de la Londra.

 

Paris, prima misiune, prima reușită

Așadar, cine a fost, de fapt, Silviu Crăciunaș, „agentul Victor” după numele conspirativ dat de Securitate? Stejărel Olaru are cuvântul: „Viața acestui om a fost impresionantă și unică, căci vorbim despre un fost legionar care a devenit agentul Securității, care a suportat o detenție cumplită, dar care a continuat să lucreze pentru spionajul comunist ca agent extern, inițial la Paris, apoi la Londra. Crăciunaș a fost atât de versatil încât a reușit să păcălească pe toată lumea, cunoscuții, prietenii, familia, inclusiv Securitatea la un moment dat, căreia i-a livrat și informații exagerate, mincinoase. Cariera sa de agent s-a întins pe o perioadă îndelungată, între 1948 și 1974, perioadă plină de episoade spectaculoase și dramatice”.

Mai departe, aprofundat: „În 1948, când a fost arestat, probabil că intenționa să fugă din țară. În 1940 fusese comandantul Mișcării Legionare din județul Neamț, iar în anii de după război a fost hăituit de autorități și se ascundea. În același timp, ajuta politicieni (nu doar foști legionari, ci și țărăniști sau liberali) să fugă din țară pentru a scăpa de regimul comunist care tocmai se instaura. Când a fost prins, a cedat repede în anchetă de frica torturii și a acceptat să devină agent secret. Câteva luni mai târziu, în 1949, după o sumară pregătire a fost trimis în prima misiune la Paris unde a avut o primă și remarcabilă reușită, devenind agent dublu, căci a fost recrutat de CIA care nu știa că tocmai și-a introdus în agentură un spion comunist”.

 

CIA și acuzația de trădare

V-am captat atenția? Continuarea, cu istoricul Stejărel Olaru la catedră, este savuroasă: „Retrimis în România, de această dată de americani, a fost primit cu satisfacție de ofițerii de informații comuniști care l-au felicitat pentru succesul misiunii și care au început să-l pregătească pentru a-l retrimite în străinătate, de această dată cu scopul de a se infiltra adânc în CIA. A plecat din nou, dar nu în 1950, cum se plănuise, ci în 1957, pentru că un incident stupid i-a curmat pentru moment cariera: a fost arestat fiind acuzat – pe nedrept – de trădare”.

 

Marea păcăleală! Autobiografia care l-a făcut celebru

Cartea The lost footsteps, publicată în anii ’60, i-a adus agentului Silviu Crăciunaș notorietate mondială și asta în ciuda faptului că acest volum autobiografic era, de la un capăt la altul, o minciună. Cum a reușit el să-i convingă pe securiști să-i permită să publice volumul, pentru că, trebuie spus, cartea critica virulent politica Securității și a comunismului românesc? Stejărel Olaru ne-a lămurit: „”The Lost Footsteps” este un volum autobiografic pe care Crăciunaș l-a publicat la Londra în ianuarie 1961, după ce s-a stabilit în Anglia. Ion Rațiu a fost cel care l-a sprijinit în acest sens, după ce l-a prezentat proprietarului celei mai importante edituri engleze, Collins Press, și i-a intermediat contractul de autor. Când a fost lansată, cartea a devenit repede un bestseller, fiind apoi publicată în SUA, la Paris, Barcelona, Buenos Aires, Bogota, Mexico City, Stockholm, Oslo, Helsinki, Haga, Zürich, precum și la Beirut. Era povestea unui luptător anticomunist, căci așa se prezentase în carte, când de fapt el era agent al Securității”.

 

Tactici – intră pe țeavă MI5

Stejărel Olaru a detaliat: „Am dedicat în cartea Agentul nostru Victor un capitol întreg acestei istorii a bestseller-ului său pentru că este una fascinantă. Nu doar faptul că a publicat o carte mincinoasă, ci felul în care a reușit să o facă, pentru că în prealabil a trebuit să convingă Securitatea să-i permită să o publice. Așa cum spuneți și dv., era vorba despre o carte acuzatoare la adresa regimului comunist scrisă de un agent secret al acelui regim. Pe scurt, a mințit ofițerii de securitate afirmând că a fost pus de MI5 să scrie această carte, iar dacă va refuza să o facă atunci toate activitatea sa de agent secret va fi în pericol, urmând să fie suspectat de britanici că nu luptă cu toate armele împotriva comunismului”.

Concluzia: „Sunt convins că nu era adevărat, că a fost doar o tactică a sa care s-a dovedit una de succes, căci Securitatea a acceptat în final publicarea ei, încercând să se opună când era deja prea târziu”.

 

O minciună pe bani mulți

De remarcat că volumul autobiografic The lost footsteps i-a adus lui Silviu Crăciunaș nu doar aura de erou anticomunist, așa cum era privit în Occident, ci și bani fumoși. „Câți bani a câștigat din drepturile de autor? Doar Crăciunaș ne-ar putea răspunde la această întrebare pentru că a fost o persoană care și-a ascuns foarte bine resursele. Probabil zeci de mii de dolari, sumă care atunci avea o altă valoare, de cel puțin opt ori mai mare față de ziua de astăzi”, apreciază Stejărel Olaru.

 

În anii ’60 câștiga zeci de mii de lire sterline, anual, din chirii

Silviu Crăciunaș a făcut avere din colaborarea cu Securitatea comunistă. Este de notorietate faptul că ajunsese să dețină zeci de apartamente în Londra, de pe urma cărora încasa chirii consistente. În plus, se știe că familia lui Crăciunaș, care rămăsese în țară, era stipendiată cu sume modice de securiști.

Se poate estima însă ce sume a câștigat în perioada în care a fost informator? Istoricul Stejărel Olaru este la post: „Nimeni nu a ştiut vreodată câţi bani a avut Crăciunaş, în conturi sau în locuri ascunse, poate nici măcar soţia sa, Sanda Crăciunaș, căci timp de mulţi ani agentul s-a priceput să păstreze aparenţele unei persoane modeste. Este evident că a adunat o mică avere la începutul anilor 1960, timp în care se plângea atât ofiţerilor de Securitate, cât şi prietenilor de nivelul de trai la Londra. În fiecare raport adresat Securităţii a înşirat lungi şi laborioase explicaţii privind nevoia de a primi sume mari de bani necesare realizării misiunii sale în Occident, iar Securitatea s-a lăsat la început păcălită”.

Cumpăra proprietăți pe bandă rulantă

Ce a urmat? „Dacă am calcula toate sumele primite de Crăciunaș în timpul misiunilor sale, probabil că a primit în total 12.000 – 14.000 de dolari până în anul 1961, când s-a decis întreruperea finanțării lui”, apreciază Olaru. Ce a făcut Crăciunaș cu banii storși de la securiști?

Stejărel Olaru e prompt, oferindu-ne amănunte năucitoare: „S-a gândit să-şi investească banii, atât cei primiți de la Securitate, cât și cei din drepturile de autor, în afaceri imobiliare. Prima proprietate, situată în Clydesdale Road, a fost achiziţionată în 1963. Cea de-a doua, aflată în Randolph Avenue, a fost cumpărată în 1965, cu ajutorul banilor obţinuţi din chiria de pe prima proprietate, care au completat creditul ipotecar solicitat băncii.

În 1966 a mai cumpărat două proprietăţi, mult mai mari, situate în Clanricarde Gardens la numerele 35 şi 37, la doar câţiva paşi de Hyde Park. Cele două clădiri costaseră 33.000 de lire, dar mare parte a chiriilor încasate erau reţinute de băncile de la care luase împrumuturile ipotecare. Chiar şi în aceste condiţii, veniturile sale au crescut spectaculos, numeroasele camere închiriate aducându-i zeci de mii de lire anual”.

 

Hotelul de 150.000 de franci din Elveția

Silviu Crăciunaș n-avea nicio jenă când venea vorba de inginerii financiare. Stau mărturie dovezile strânse de Stejărel Olaru: „În raportul transmis Securităţii în ianuarie 1967 (foto), Silviu Crăciunaş a menţionat că îşi crease „o importantă bază economică pentru susţinerea acţiunii pentru care am fost trimis în Occident în 1957”, adăugând că venitul său se ridica în acel moment la „aproximativ 17-18 mii de lire sterline pe an”. Tot atunci a solicitat Securității 40.000 de franci elvețieni pentru a cumpăra un mic şi cochet hotel în Elveţia, situat în localitatea Montreux Chernex, denumit Les Iris şi care tocmai fusese scos la vânzare pentru suma de 150.000 de franci elveţieni. Securitatea însă l-a refuzat”. De remarcat că la începutul anului 1970 Crăciunaș a vândut toate clădirile pe care le avea în Londra și s-a mutat în Spania timp de 10 ani.

Securiștii i-au furat 300 de dolari, apoi l-au torturat

Trebuie menționat că Silviu Crăciunaș a și suferit enorm din cauza Securității. A fost torturat, umilit, bătut cu bestialitate. Totul pentru doar 300 de dolari. „La plecarea din ţară, în 1949, când a fost trimis în prima misiune, agentul a primit o sumă de bani relativ modestă având în vedere durata şi amploarea misiunii sale: 1.000 de dolari. De asemenea, s-a stabilit că îi vor fi transferaţi la Paris alţi 1.000 de dolari, după ce va ajunge cu bine acolo. În documente se menționează că acești bani i-au fost ascunși de ofițeri în șapcă și într-un carnet. Ajuns în Ungaria, a descoperit însă că îi lipsesc o parte din bani, 300 de dolari, care i-au fost furați de ofițerii care l-au trimis în misiune”, ne-a dezvăluit Stejărel Olaru.

 

Acuzat de trădare

„În primăvara anului 1950, când s-a întors acasă, s-a plâns că ofiţerii de spionaj ai regimului comunist practicau metode ale serviciilor burghezilor, adică cineva îi subtilizase din banii de misiune. Dacă era dovedită, o astfel de afirmaţie ar fi însemnat atunci acuzaţii de „necinste în serviciu”, cum spuneau comuniştii, ceea ce ar fi dus la arestarea celor vinovaţi. În 1950 a fost arestat însă Silviu Crăciunaș, fiind acuzat de trădare, însă eu cred că a fost doar un pretext, iar în realitate doreau să ascundă acest incident care ar fi pus în pericol cariera ofițerilor de informații care îi furaseră cei 300 de dolari”, afirmă istoricul Stejărel Olaru.

 

Forțat să-și mânânce propriile excremente

Povestioara celor 300 de dolari furați de securiști de la Crăciunaș s-a încheiat cu ani grei de pușcărie și o evadare regizată: „Din această cauză Crăciunaș a stat în închisoare patru ani, la început fiind torturat în mod bestial, iar Neagu Djuvara povestește în volumul său de amintiri că pe lângă bătăile îndurate a fost forțat să-și mănânce propriile excremente. A fost eliberat abia în 1954 după ce s-a organizat o așa-zisă evadare a lui astfel încât să poată pleca din nou în a doua misiune, ceea ce s-a întâmplat în 1957”, ne-a declarat Stejărel Olaru.

 

A lucrat și pentru serviciile britanice?

Cum era văzut Silviu Crăciunaș de agențiile de securitate străine, de MI5, MI6, Scotland Yard, CIA? Aveau suspiciuni în legătură cu adevăratul lui statut?

Stejărel Olaru: „L-au privit de la început cu suspiciune, iar acest lucru am reușit să-l reconstitui mai mult din declarațiile celor care aflau acest lucru din gura ofițerilor de informații britanici. Din păcate, dosarele lui Silviu Crăciunaș din arhivele Scotland Yard, MI5 și MI6 nu sunt publice nici astăzi. Anul trecut am făcut o solicitare MI5 de acces la aceste documente, dar a fost respinsă pur și simplu, lucru dezamăgitor având în vedere că acum nu mai este cazul protejării unor surse sau metode – căci sunt cunoscute -, iar interesul este doar unul istoric, pentru publicul larg, nicidecum informativ. Din această cauză n-am putut să evaluez dacă agentul Victor a trădat sau nu la un moment dat Securitatea lucrând pentru britanici. Sper ca MI5 să-și revizuiască decizia și să declasifice cât mai curând acest dosar care sunt convins că, odată studiat, ne va oferi informații surprinzătoare”.

 

Retras în Spania, și-a pierdut mințile

Cum s-a încheiat aventura lui Silviu Crăciunaș, un învingător până la urmă, care a supraviețuit serviciilor secrete comuniste din România? Istoricul Stejărel Olaru: „Totul s-a încheiat brusc, în 1974, după ce unul dintre ofițerii de securitate care lucrase cu el la sfârșitul anilor 1950 a fugit în Israel. Atunci s-a luat decizia să se renunțe la colaborarea cu agentul Victor pentru că era prea periculos, dar au încercat să o folosească pe fiica lui, Lilioara, pe care au trimis-o tot la Londra”.

Cariera de spion a agentului Victor se sfârșise, viața omului Silviu Crăciunaș, nu. „S-a mutat timp de 10 ani în Spania și s-a reapucat de scris, dar între timp își pierduse luciditatea. A pretins că scrie o carte despre cunoașterea lumii, că deține informații secrete despre cum funcționează Universul, iar aceste informații i-au fost transmise de un mistic indian, un mare filosof care murise în 1950 și despre care spunea că ține legătura prin intermediul viziunilor pe care le avea uneori. La sfârșitul anilor 1980 s-a întors în Anglia, murind în 1998”, menționează Stejărel Olaru.