Pe zi ce trece numele Laurei Cosoi devine din ce în ce mai cunoscut publicului românesc. În această lună va fi lansat cel mai recent dintre filmele la care Laura a lucrat, „Cel ales”, prilej de a fi în lumina reflectoarelor o perioadă mai lungă decât de obicei.

Cât de mult a contat experienţa filmelor la care a lucrat?, Cât a ajutat-o profesional întâlnirea cu regizorul Cristian Comeagă şi actorul Bogdan Stanoevici?, Ce a atras-o la personajul ei?, Ce-şi doreşte cel mai mult? au fost doar câteva dintre întrebările EVZ la care Laura Cosoi a avut răgazul să răspundă.

Cât de greu este pentru ea, ca femeie, în această lume care este încă a bărbaţilor? „Este a bărbaţilor? Eu cred că fiecare femeie şi fiecare bărbat trebuie să-şi găsească locul, să ştie când să facă o mişcare şi când să se oprească. Cred în echilibru. În ceea ce mă priveşte, îmi place să simt lângă mine un bărbat adevărat care ştie să mă facă să mă simt femeie. Cât despre cariera mea, nu am simţit presiuni de niciun fel până acum. Dar şi dacă ar fi fost, este important să-ţi păstrezi naturaleţea, simţul umorului, să zâmbeşti şi să-ţi vezi de treabă”, a declarat pentru EVZ Laura Cosoi.

Se simte onorată de tot ce i se întâmplă şi nu-şi dă seama ce anume a îndreptat atenţia publicului asupra ei. Crede că fiecare proiect, rol interpretat în lungmetraje, seriale sau spectacole de teatru a contat pentru ceea ce înseamnă numele ei astăzi. Cu siguranţă televiziunea i-a deschis uşile, dar pe tot parcursul vieţii profesionale şi a exprimării artistice trebuie să demostrezi că meriţi să fii urmărit. La 20 de ani credea că tot ce zboară se mănâncă. A lăsat Iaşiul natal în urmă pentru o carieră în Bucureşti. Inconştienţă totală, dar iubeşte curajul cu care nu a privit în urmă. Azi iubeşte lucrurile mărunte şi oamenii din jurul ei. Nu are niciun fel de aşteptări, iar viaţa îi face surprize nemărginite. Acum, la 33 de ani, îl iubeşte mai mult pe Dumnezeu decât la 20 de ani. 

- Ce a însemnat pentru tine rolul din „Cel ales” şi întâlnirea cu regizorul Cristian Comeagă şi cea cu actorul Bogdan Stanoievici?

- „Cel ales” mi-a marcat într-un mod cât se poate de frumos parcursul actoricesc. Viaţa în general este făcută din întâlniri interesante, nu? Cristi este regizorul perfecţionist care ştie la virgulă textul, platoul de filmare, traseul personajelor şi evident că ştia să ajungă imediat la ceea ce-şi doreşte. Bogdan este partenerul ideal de joc. Profesionist desăvârşit de la care am învăţat foarte multe lucruri în fiecare zi, cu fiecare secvenţă jucată împreună. Cred că am avut şi chimie foarte bună, pentru că, deşi nu ne ştiam de dinainte, am avut sentimentul că-l ştiu dintotdeauna. Contează foarte mult să fii în confort cu partenerul de joc. Am fost norocoasă să fac parte dintr-o distribuţie atât de bună, să cunosc oameni extraordinari, să construiesc alături de ei un personaj atât de complex cum este Nora. 

- Ce te-a atras la personajul tău? Dar la subiectul filmului?

- Am descoperit scenariul captivant, plin de răsturnări de situaţii, intrigi, melancolic pe alocuri. Nora m-a atras pentru că este diferită de mine în multe sensuri. Personajul este cât se poate de colorat, puternic, provocator şi cald în acelaşi timp. Pentru Nora m-am inspirat din experienţele de viaţă de până acum, am căutat în amintiri întâlniri semnificative, am urmărit filme. Am încercat în permanenţă să-mi imaginez viaţa ei, ce copilărie a avut, ce lucruri îi plac, ce muzică ascultă. Încet, încet Nora a căpătat viaţă mai întâi în mintea şi în sufletul meu şi mai apoi interacţionând cu celelalte personaje.

- Dintre teatru şi film ce alegi?

- Este ca şi cum aş avea doi copii şi m-ai întreba pe care-l iubesc mai mult. Sunt diferite, dar totuşi au ceva în comun. În ambele cazuri mă pregătesc pentru personaj, repet, dezbat o mulţime de teme împreună cu colegii şi regizorul. Pot spune însă că în ambele cazuri există multă adrenalină. Nu se ştie niciodată ce te aşteaptă pe platoul de filmare sau cum va fi publicul la teatru. Oricât de bine eşti pregătit, imprevizibilul îşi face loc. Dar acesta este şi farmecul meseriei mele. 

- Privind retrospectiv, pentru ce te feliciţi, pentru ce te cerţi?

- Hmmm, mă felicit pentru prietenii pe care îi am, pentru familia frumoasă pe care soarta mi-a dat-o şi pe care o preţuiesc enorm, pentru integritate, responsabilitate, punctualitate şi pentru că am învăţat să-mi ascult instinctul, dar mă cert pentru că nu sunt chiar ambiţioasă, pentru că nu petrec atât de mult timp cu familia cum mi-aş dori şi că uneori mă abat de la planul iniţial.

- De ce crezi ca fug oamenii de sensibilitate?

- Probabil că sensibilitatea te face vulnerabil, lipsit de control. 

 - Dacă ar fi să te mai naşti o dată, ce greşeli n-ai mai face?

- Dacă am făcut greşeli şi am ajuns aici, cred că mi le-aş asuma şi a doua oară. Nu am avut niciodată mari aşteptări de la viaţă, nu am îndrăznit să visez foarte sus şi de cele mai multe ori viaţa mi-a arătat că este mai frumoasă decât orice aş fi putut eu să-mi imaginez. M-am lăsat dusă de val, am crescut treptat, m-am inspirat pe drum din tot ce am trăit. Mi-ar plăcea însă să mă nasc tot aici în România. Este cea mai frumoasă ţara din lume şi cu cât călătoresc mai mult în lume, cu atât România îmi este mai dragă. 

- Oameni frumoşi fără de care n-ai fi ce eşti. Prieteni care te iubesc necondiţionat.

- Cei din familia mea sunt oamenii care au contribuit la acest rezultat. Îmi iubesc familia şi mi-aş petrece tot timpul din lume lângă ei. Am o familie mare care m-a acoperit cu dragostea ei din momentul în care m-am născut. Sunt extrem de fericită că Dumnezeu are grijă de noi şi ne ţine împreună sănătoşi. Fără ei nu aş fi reuşit nimic până acum. 

- Cum se numeşte „motorul” care te face să mergi înainte, oricât ar fi de greu?

- Motorul meu: „Bucură-te că eşti!" Viaţa este cel mai frumos dar primit şi fiecare zi este o binecuvântare. Mă încarc cu energie pozitivă, petrec mult timp în natură, râd şi încerc să nu mă iau foarte în serios. Dacă simt că nu mai pot, mă raportez la cei care nu au nimic din ce trăiesc eu, şi totuşi ei pot. Cosmin mi-a spus că „Dacă un alt om poate, poţi şi tu”.

- Există ceva ce ai tot aşteptat şi n-a venit?

- Evenimentele pe care le aştept, le amân şi vor fi în viaţa mea atunci când voi fi cu adevărat pregătită. 

- Ce înseamnă, pentru tine, o zi pierdută?

- Ar putea fi o zi în care nu am zâmbit, dar nu îmi amintesc de ziua aia.

- Proiecte despre care ai voie să vorbeşti…

- Joc într-o comedie savuroasă „Portret la minut”, la Teatrul Elisabeta, şi pregătesc un nou proiect de teatru care va avea premiera în luna mai. Lucrez la cea de-a doua carte de bucate după „Rămâi la masă?” care mi-a adus satisfacţii uriaşe. A primit şi un premiu despre care urmează să povestesc curând. În continuare scriu şi fac materiale pe blogul meu www.lauracosoi.ro în care pun multă dragoste şi energie. Urmează premiera „Cel ales” şi de-abia aştept să văd reacţia publicului. Particip la speech-uri motivaţionale, lucrez la noi concepte de şedinţe foto pe care publicul meu le apreciază şi în continuare mă implic în campanii umanitare care au nevoie de ajutorul meu. În rest, călătoresc!

CEL ALES, regizat şi produs de Cristian Comeagă, va avea lansarea pe 24 aprilie, la Grand Cinema Digiplex.